ICCJ. Decizia nr. 3862/2006. Contencios. Anulare act administrativ. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3862/2006
Dosar nr. 5/57/2006
Şedinţa publică din 8 noiembrie 2006
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea civilă nr. 13 din 30 aprilie 2004, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, a luat act, potrivit art. 246 C. proc. civ., de renunţarea reclamantului P.V., la judecata acţiunii formulate în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Inspectoratul Şcolar Judeţean Alba şi Şcoala de Arte Alba Iulia.
Recursul declarat de reclamant împotriva acestei încheieri a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 4.979 din 18 octombrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, cu motivarea că instanţa de fond a aplicat corect prevederile art. 246 C. proc. civ., în raport cu declaraţia expresă a reclamantului că renunţă la judecata acţiunii, astfel cum s-a consemnat în practicaua încheierii şi cum rezultă din declaraţia semnată personal de acesta.
Împotriva deciziei pronunţată de instanţa de recurs, la data de 10 aprilie 2006, P.V. a formulat contestaţie în anulare în temeiul dispoziţiilor art. 317-321 C. proc. civ., arătând că nu a semnat înscrisul privind renunţarea la judecată, iar declaraţia consemnată în acest sens este rezultatul dolului exercitat asupra sa de către avocat, care a profitat de starea precară a sănătăţii sale.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte va respinge prezenta contestaţie în anulare, ca nefondată, pentru următoarele considerente:
Motivele pentru care contestatorul P.V. a solicitat retractarea deciziei nr. 4.979 din 18 octombrie 2005, nu se încadrează în ipotezele juridice reglementate în art. 317-318 C. proc. civ., pentru calea extraordinară de atac exercitată, întrucât nu s-a invocat încălcarea normelor legale privind procedura de citare a părţii sau a celor privind competenţa materială a instanţei şi nici existenţa unei erori materiale săvârşite de instanţa de recurs, care să fi fost determinantă în pronunţarea soluţiei contestate.
Motivele invocate de contestator se referă la vicierea consimţământului său, la actul unilateral de renunţare la judecată şi nu pot fi examinate pe calea contestaţiei în anulare.
În consecinţă, nevalabilitatea actului juridic de renunţare la judecată nu poate justifica retractarea hotărârii instanţei de recurs, în condiţiile în care nu a fost invocat şi dovedit unul din cazurile prevăzute expres în art. 317-318 C. proc. civ., pentru admiterea contestaţiei în anulare.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de P.V.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de P.V. împotriva deciziei nr. 4.979 din 18 octombrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3860/2006. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3863/2006. Contencios. Regim tolerare. Recurs → |
|---|
