ICCJ. Decizia nr. 3903/2006. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3903/2006
Dosar nr. 2621/2/2005
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 17 ianuarie 2005, reclamanta SC B.C. SRL a solicitat anularea deciziei nr. 391 din 15 decembrie 2004, emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală din cadrul Ministerului Finanţelor Publice şi a procesului-verbal de control nr. 61561/C din 21 octombrie 2004, întocmit de inspectori din cadrul Direcţiei Supraveghere Vamală, cu exonerarea sa de plata sumei de 1.913.995.135 lei reprezentând drepturi vamale, majorări de întârziere, dobânzi şi penalităţi.
În motivarea acţiunii arată că organele vamale au efectuat un control vamal ulterior al unor mărfuri pe care le-a importat, având suspiciuni în legătură cu caracterul originar al acestora, reţinând că produsele ce fac obiectul unor certificate de circulaţie a mărfurilor EUR 1, nu pot fi considerate ca produse originare din Uniunea Europeană, astfel că nu pot beneficia de regim tarifar preferenţial, motiv pentru care au procedat la retragerea preferinţelor tarifare acordate iniţial prin declaraţiile vamale de import.
Mai arată că această măsură este abuzivă şi nelegală, deoarece organele vamale nu au anexat la procesul-verbal de control, documentele cu care îşi susţin afirmaţiile, iar cele prezentate nu erau traduse în limba română şi că nu există nici una dintre cele trei ipoteze care să fi impus verificarea ulterioară a certificatelor de origine a mărfurilor, conform art. 106 din Regulamentul de aplicare a Codului vamal.
Menţionează că prin Decizia contestată se susţine că nu pot fi reţinute apărările sale şi că respingerea ca nemotivată a contestaţiei pentru suma de 947.414.375 lei, este nejustificată, pentru că a înţeles să invoce nulitatea procesului-verbal de control.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 838 din 10 aprilie 2006, a admis excepţia necompetenţei materiale a acesteia, invocată din oficiu, declinându-şi competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Instanţa reţine că, fiind vorba de datorii vamale şi accesorii ale acestora de până la 5 miliarde lei, competenţa revine tribunalului administrativ-fiscal, conform prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, neprezentând relevanţă juridică faptul dacă actul administrativ contestat este emis de o autoritate publică locală, judeţeană sau centrală.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, susţinând că s-a admis greşit excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Bucureşti, contrar dispoziţiilor art. 3 C. proc. civ. şi art. 179 pct. 1 C. proCod Fiscal, atât procesul-verbal, cât şi Decizia contestate fiind întocmite de autorităţi administrative centrale.
Recursul este nefondat.
Corect a reţinut instanţa de fond că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, care prevăd că litigiile referitoare la actele administrative referitoare la taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 5 miliarde lei, se soluţionează, în fond, de către tribunalele administrativ-fiscale.
Invocarea de către recurentă a prevederilor art. 179 alin. (1) C. proCod Fiscal este irelevantă în cauză, pentru că această dispoziţie legală se referă la organul administrativ-fiscal competent să soluţioneze „contestaţiile formulate împotriva deciziilor de impunere, a actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, precum şi a titlurilor de creanţă privind datoria vamală".
Art. 188 alin. (2) C. proCod Fiscal se referă la deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor, decizii care „pot fi atacate la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă".
Or, instanţa judecătorească de contencios administrativ care este competentă să soluţioneze o astfel de pricină, este cea prevăzută de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, act normativ care are prioritate faţă de dispoziţiile Codului de procedură civilă, conform prevederilor art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Prin acţiunea de faţă se solicită anularea unui act administrativ emis de o autoritate administrativă centrală pentru datorii vamale de până la 5 miliarde lei (ROL).
Cum art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabileşte competenţa materială a instanţei de fond, atât în raport cu criteriul organului emitent al actului contestat, cât şi în raport cu criteriul cuantumului litigiului, în cauza de faţă trebuie ţinut cont de criteriul valoric, neprezentând relevanţă că actul contestat este emis de o autoritate centrală.
Ar fi avut prioritate criteriul stabilirii competenţei în raport cu autoritatea publică emitentă a actului atacat (centrală sau locală), numai în situaţia în care litigiul nu privea taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, ceea ce nu este cazul în prezenta pricină.
Astfel fiind, se va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi art. 299 şi 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administraţie Fiscală împotriva încheierii nr. 838 din 10 aprilie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3883/2006. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 3904/2006. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
