ICCJ. Decizia nr. 40/2006. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 40/2006
Dosar nr. 2039/2005
nr. 8542/1/2005
Şedinţa publică din data de 11 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 9 februarie 2005, reclamanta M.C. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională a Vămilor şi Direcţia Regională Vamală Oradea, să se dispună anularea Ordinului nr. 78 din 26 ianuarie 2005, privind reîncadrarea sa în funcţia publică de execuţie de inspector vamal asistent.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că reîncadrarea sa, efectuată prin ordinul contestat, este nelegală, pentru că s-a dispus retroactiv trecerea sa din funcţia de inspector vamal principal, în funcţia de inspector asistent, ceea ce reprezintă o retrogradare şi o încălcare a drepturilor sale la remunerarea corespunzătoare a muncii prestate şi la promovarea în grad profesional.
Prin sentinţa nr. 164/CA/PI din 23 mai 2005, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea, cu motivarea că Ordinul nr. 78 din 26 ianuarie 2005 a fost emis în conformitate cu dispoziţiile imperative ale art. 6 din OUG nr. 92/2004. Criticile aduse de reclamantă acestui act normativ, au fost respinse, reţinându-se că instanţa de judecată nu poate să modifice prevederile sale sau să înlăture aplicarea lor în cauză.
Împotriva aceste sentinţe, a declarat recurs, reclamanta, solicitând casarea hotărârii în baza art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi pe fond, admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.
Recurenta a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a menţinut Ordinul nr. 78 din 26 ianuarie 2005, prin care a fost retrogradată în gradul profesional, neavând posibilitatea să promoveze în grad, timp de 2 ani. Recurenta a învederat că dispoziţiile art. 6 şi 7 din OUG nr. 92/2004 nu sunt aplicabile în cazul său, fiind prevăzute doar pentru funcţionarii publici din instituţiile publice sau autorităţile care nu au efectuat reîncadrarea potrivit Legii nr. 161/2003, pentru că nu au fost stabilite alte funcţii publice şi au fost modificate numai gradele profesionale, ceea ce a avut ca efect avansări sau retrogradări contrare Legii nr. 188/1999.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi cu dispoziţiile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin Ordinul nr. 78 din 26 ianuarie 2005 s-a dispus reîncadrarea funcţionarilor publici din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor, cu începere de la 1 ianuarie 2005, în funcţiile publice redate pentru fiecare, în anexa care face parte integrantă din ordin, beneficiind de salarizarea de bază corespunzătoare, potrivit aceleiaşi anexe.
Recurenta, încadrată în baza Legii nr. 161/2003, în funcţia publică de inspector vamal principal, categoria A, clasa 3, gradul 1, a fost reîncadrată în baza acestui ordin, în funcţia publică de inspector, clasa I, gradul profesional asistent, treapta 3.
Instanţa de fond a constatat corect legalitatea ordinului emis de Autoritatea Naţională a Vămilor, pentru aplicarea art. 6 din OUG nr. 92/2004, care a prevăzut pentru anul 2005, reîncadrarea funcţionarilor publici de execuţie, pe categorii, clase, grade profesionale şi salarizarea corespunzătoare acestei noi încadrări.
Recurenta nu a contestat modul în care Autoritatea Naţională a Vămilor a aplicat prin ordinul dedus judecăţii, prevederile OUG nr. 92/2004 şi în prezentul recurs au fost neîntemeiat reiterate apărările din acţiune, întrucât acestea vizează, în realitate, conţinutul actului normativ, care nu a constituit şi nu poate constitui obiectul acţiunii în anulare pe calea contenciosului administrativ.
Recurenta a susţinut fără temei şi că dispoziţiile art. 6 din OUG nr. 92/2004 nu-i sunt aplicabile, deşi face parte din categoria funcţionarilor publici de execuţie salarizaţi potrivit OUG nr. 82/2004, pentru care în textul respectiv s-a prevăzut expres reîncadrarea.
De asemenea, recurenta a susţinut neîntemeiat că reîncadrarea astfel efectuată a reprezentat o retrogradare, contrară dispoziţiilor art. 65 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 188/1999, republicată, care au prevăzut trecerea într-o funcţie publică inferioară, numai ca sancţiune disciplinară.
Dreptul recunoscut recurentei, prin încadrarea efectuată potrivit Legii nr. 161/2003, nu a fost vătămat prin reîncadrarea dispusă de autoritatea intimată, pentru că aceasta s-a întemeiat pe noua ierarhizare a funcţiilor publice stabilite în OUG nr. 92/2004, prin derogare de la cea prevăzută în Legea nr. 188/1999 şi ulterior, în Legea nr. 161/2003.
În consecinţă, recurenta nu are un drept recunoscut de lege, la menţinerea încadrării anterioare efectuată într-un sistem al funcţiei publice înlocuit prin sistemul prevăzut în noua reglementare, fără a se aduce atingere calităţii de funcţionar public şi stabilităţii în exercitarea funcţiei publice.
Pentru considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.C. împotriva sentinţei civile nr. 164/CA din 23 mai 2005 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 393/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 405/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
