ICCJ. Decizia nr. 3908/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3908/2006
Dosar nr. 37559/2/2005
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, la data de 2 decembrie 2005, reclamanta S.M. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, anularea hotărârii nr. 15474/760 din 31 octombrie 2005, emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000, cu motivarea că părinţii săi au făcut obiectul schimbului de populaţie dintre România şi Bulgaria, urmare a tratatului încheiat între cele două ţări la data de 7 septembrie 1940, iar ea s-a născut în perioada strămutării acestora.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 220 din 31 ianuarie 2006, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei, drepturile solicitate pentru perioada 8 octombrie 1943 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 noiembrie 2005.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că părinţii reclamantei, C.M. şi C.Z., au fost strămutaţi din Bulgaria, în România, la data de 6 septembrie 1940, ca efect al tratatului bilateral mai sus menţionat, reclamanta născându-se pe teritoriul Statului român la data de 8 octombrie 1943.
Pe cale de consecinţă, instanţa a apreciat că reclamanta este îndreptăţită să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2000, pe de o parte, pentru că nu este de conceput ca un membru al familiei să aibă un alt regim juridic, iar pe de altă parte, pentru că naşterea în perioada refugiului a avut, pentru noul născut, aceleaşi consecinţe vătămătoare ca şi pentru restul familiei.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 şi dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta a susţinut că cele două condiţii impuse beneficiarilor legii - persecuţia din motive etnice şi strămutarea, pe cale de consecinţă, în altă localitate decât cea de domiciliu, nu se regăsesc în persoana reclamantei, care s-a născut şi a continuat să trăiască pe teritoriul Statului român.
Un alt argument în susţinerea recursului a fost acela că dispoziţiile legii nu fac referire în mod expres, la copii născuţi în perioada refugiului sau strămutării părinţilor, singura categorie de moştenitori menţionată în textul legii fiind soţul supravieţuitor.
În sfârşit, s-a afirmat că, în cazul cetăţenilor români aflaţi pe teritoriul Cadrilaterului trebuia să se ţină seama, cu ocazia acordării beneficiului drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 şi de textul Tratatului de la Craiova, dintre România şi Bulgaria, conform căruia schimbul de populaţie urma să se efectueze într-un termen de 3 luni, calculat de la data schimbului instrumentelor de ratificare, urmând ca armata bulgară să ocupe teritoriul, astfel evacuat, în intervalul 20 septembrie 1940 - 1 octombrie 1940. De aici concluzia că nu pot fi beneficiari ai legii decât persoanele care, la data semnării tratatului, locuiau în teritoriile ce urmau a fi evacuate sau au fost concepute în această perioadă şi născuţi după strămutarea părinţilor, prin aplicarea principiului potrivit căruia copilului conceput se consideră ca născut ori de câte ori aceasta este în interesul său.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins pentru următoarele considerente.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, după cum urmează: c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Normele de aplicare a ordonanţei, aprobate prin HG nr. 127/2000, în art. 2, au asimilat persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, pe cele expulzate, refugiate, precum şi pe cele care au făcut obiectul schimbului de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
Textul legal a avut în vedere persecuţia din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetăţenie română, fără a face distincţie între părinţi şi copiii lor, născuţi înainte sau în perioada strămutării, atâta vreme cât consecinţele traumatizante ale unei asemenea experienţe au fost suportate de toţi membrii familiei, iar scopul legii este acela al acordării unor drepturi compensatorii pentru traumele suferite. Acesta este, de altfel, şi motivul pentru care nu se impune menţionarea expresă a copiilor născuţi în refugiu, printre beneficiarii legii, ci doar a soţului supravieţuitor care nu a suportat în mod direct consecinţele strămutării.
În raport cu aceste considerente, prevederile tratatului bilateral, referitoare la termenul de recomandare de 3 luni pentru efectuarea schimbului de populaţie, invocate de recurentă în motivele sale, nu prezintă relevanţă, juridică în speţă, la fel şi principiul referitor la drepturile recunoscute copilului de la concepţie.
Faţă de aceste considerente, constatând că nu există, potrivit art. 304 şi 3041 C. proc. civ., motive de casare sau modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 220 din 31 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3905/2006. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 3909/2006. Contencios. Anulare proces verbal... → |
|---|
