ICCJ. Decizia nr. 3909/2006. Contencios. Anulare proces verbal de contravenţie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3909/2006
Dosar nr. 7693/1/2006
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 49 din 20 martie 2006 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a respins excepţia lipsei competenţei teritoriale, invocată de pârâtul Inspectoratul General pentru Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei - Direcţia Teritorială Cluj şi s-a constatat că a intervenit autoritatea de lucru judecat în ceea ce priveşte contestaţia formulată împotriva procesului-verbal nr. MS/077 din 5 mai 2004, de constatare a contravenţiilor şi de aplicare a sancţiunilor prevăzute de Legea audiovizualului, Legea nr. 504/2002, modificată.
S-a respins contestaţia formulată de reclamanta SC F. SRL împotriva procesului-verbal nr. SB/045 din 5 mai 2004, întocmit de Inspectoratul General pentru Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei, având ca obiect anularea actului administrativ, exonerarea de plata amenzii şi suspendarea executării sancţiunii aplicate.
Pentru a pronunţa această hotărâre, curtea de apel a reţinut, referitor la competenţă, că este ţinută potrivit art. 315 alin. (1) C. proc. civ., de dezlegarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 4631 din 30 septembrie 2005, fiind în prezenţa unei prorogări judecătoreşti de competenţă în privinţa procesului-verbal de contravenţie nr. SB/045 din 5 mai 2004.
Cât priveşte excepţia autorităţii de lucru judecat s-a constatat că prin sentinţa civilă nr. 772/2004, definitivă şi irevocabilă prin nerecurare, Judecătoria Târgu Mureş a soluţionat contestaţia formulată de societate împotriva procesului-verbal nr. MS/077 din 5 mai 2004.
S-a stabilit că este nefondată contestaţia care vizează procesul-verbal nr. SB/045 din 5 mai 2004, întrucât pe de o parte, numele agentului contestator şi numărul legitimaţiei acestuia rezultă din chiar actul atacat, iar pe de altă parte, însăşi reclamanta recunoaşte că la data efectuării controlului nu deţinea autorizaţia în discuţie.
Au fost înlăturate apărările referitoare la timpul foarte scurt pe care l-a avut la dispoziţie reclamanta, din momentul în care a preluat serviciul de transmisie (15 martie 2004), în condiţiile în care a depus cerere de eliberare a autorizaţiei, abia la data de 4 mai 2005, cu o zi înaintea controlului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen legal, reclamanta SC F. SRL, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 3 şi 9 C. proc. civ.
1. Recurenta susţine că hotărârea a fost pronunţată de o instanţă necompetentă teritorial, întrucât potrivit art. 93 alin. (3) din Legea nr. 504/2002, coroborat cu art. 32 alin. (2) din OG nr. 2/2001, competenţa soluţionării contestaţiei aparţinea Curţii de Apel Alba-Iulia.
2. Din procesul-verbal nr. SB/045/5 mai 2004 lipseşte menţiunea obligatorie a calităţii agenţilor contestatori care au aplicat sancţiunea, astfel că este nul absolut, conform dispoziţiilor art. 17 din OG nr. 2/2001, modificată, ignorate de instanţa de fond.
Prin întâmpinarea formulată în recurs la data de 24 octombrie 2006, intimatul Inspectoratul General pentru Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei - Direcţia Teritorială Cluj a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că ambele probleme reiterate prin motivele de recurs au fost corect soluţionate de instanţa de fond.
Examinând sentinţa recurată, prin prisma recursului şi întâmpinării menţionate, dar şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este legală şi temeinică, neexistând motive pentru modificarea sau casarea sa.
1. În primul ciclu procesual, prin sentinţa civilă nr. 174 din 3 septembrie 2004, Curtea de Apel Alba Iulia a admis acţiunea formulată de reclamanta SC F. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei - Direcţia Teritorială Cluj, constatând nulitatea proceselor-verbale nr. SB/045 din 5 mai 2004 şi nr. MS/077 din 5 mai 2004.
Recursul Inspectoratului General pentru Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei - Direcţia Teritorială Cluj, ce viza excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei de fond, a fost admis prin Decizia nr. 4631 din 30 septembrie 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, stabilind competenţa în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş.
Rezultă astfel, după cum corect a reţinut instanţa de fond, în baza art. 315 alin. (1) C. proc. civ., că această problemă de drept nu mai poate fi repusă în discuţie, fiind irevocabil tranşată de instanţa supremă, în sensul anterior arătat.
2. Instanţa de fond a soluţionat legal şi chestiunea referitoare la menţiunea calităţii agentului constatator, prin raportare la conţinutul procesului-verbal atacat, în care se face referire expresă la „legitimaţia nr. 184".
Faptul că această calitate (de „agent constatator") este identică cu denumirea generică menţionată de art. 15 alin. (1) din OG nr. 2/2001, nu constituie un motiv de nulitate. De altfel, la alin. (2) al aceluiaşi art. 15 se menţionează cine pot fi agenţi constatatori, indicându-se explicit „persoanele împuternicite în acest scop de miniştri şi de alţi conducători ai autorităţilor administraţiei publice centrale, precum şi de alte persoane prevăzute în legi speciale". În aplicarea art. 88 alin. (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, prin Ordinul nr. 365/2002 privind procedura de autorizare a difuzării sau retransmisiei serviciilor de programe audiovizuale, Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei a delegat Inspectoratului General pentru Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei - Direcţia Teritorială Cluj, dreptul de a sancţiona încălcările Legii audiovizualului.
La rândul său, Inspectoratul General pentru Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei - Direcţia Teritorială Cluj a împuternicit anumite persoane, pentru a constata şi sancţiona faptele contravenţionale, acestea având obligaţia menţionării în procesul-verbal a numărului legitimaţiei de control. Cum s-a arătat, în speţă fapta contravenţională a fost constatată şi sancţionată de agentul constatator posesor al legitimaţiei de control nr. 184, adică de S.R., care şi-a menţionat în clar numele în procesul-verbal de contravenţie şi calitatea în care a acţionat, nefiind incidentă nulitatea prevăzută de art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., nefiind fondate motivele de casare, respectiv de modificare, prevăzute de art. 304 pct. 3 şi 9 C. proc. civ., se va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC F. SRL Târnăveni împotriva sentinţei civile nr. 49 din 20 martie 2006 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3908/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3911/2006. Contencios → |
|---|
