ICCJ. Decizia nr. 3924/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3924/2006
Dosar nr. 1258/2/2006
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 23 ianuarie 2006, reclamantul S.V. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, anularea hotărârii nr. 15580/870 din 13 decembrie 2005, emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000, cu motivarea că părinţii săi au făcut obiectul schimbului de populaţie dintre România şi Bulgaria, urmare a tratatului încheiat între cele două ţări, la data de 7 septembrie 1940, iar el s-a născut în perioada strămutării acestora, la 27 decembrie 1943.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 608 din 14 martie 2006, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului, beneficiul drepturilor solicitate pentru perioada 27 decembrie 1943 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 noiembrie 2005.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că probele administrate în cauză fac dovada strămutării părinţilor reclamantului, din Bulgaria, în România, ca efect al tratatului dintre cele două ţări, mama reclamantului fiind ea însăşi beneficiară a Legii nr. 189/2000, în baza hotărârii emise de pârâtă.
Pe cale de consecinţă, instanţa a apreciat că şi reclamantul, născut în perioada strămutării părinţilor, se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din lege, întrucât noţiunea de strămutare implică şi efectele ce s-au produs pe întreaga perioadă în care persoanele respective au fost obligate să locuiască în altă localitate, iar raţiunea Legii nr. 189/2000 este aceea a acordării unor drepturi compensatorii, persoanelor care au suferit persecuţii etnice, fără a face vreo distincţie în funcţie de data naşterii.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304, pct. 8 şi 9, precum şi dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta a susţinut că cele două condiţii impuse beneficiarilor legii - persecuţia din motive etnice şi strămutarea, pe cale de consecinţă, în altă localitate decât cea de domiciliu, nu sunt întrunite în persoana reclamantului care s-a născut şi a trăit tot timpul pe teritoriul Statului român.
Un alt argument în susţinerea recursului a fost acela că dispoziţiile legii nu fac referire, în mod expres la copiii născuţi în perioada refugiului sau strămutării părinţilor, singura categorie de moştenitori menţionată în textul legii fiind soţul supravieţuitor.
În sfârşit, s-a afirmat că în cazul cetăţenilor români aflaţi pe teritoriul Cadrilaterului, trebuia să se ţină seama, cu ocazia acordării beneficiului drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 şi de Textul tratatului de la Craiova, dintre România şi Bulgaria, conform căruia schimbul de populaţie urma să se facă într-un termen de 3 luni, calculat de la data schimbului instrumentelor de ratificare, urmând ca armata bulgară să ocupe teritoriul, astfel evacuat, în intervalul 20 septembrie 1940 -1 octombrie 1940. De aici concluzia că nu pot fi beneficiari ai legii decât persoanele care, la data semnării tratatului, locuiau în teritoriile ce urmau a fi evacuate sau au fost concepute în această perioadă şi născute după strămutarea părinţilor, prin aplicarea principiului potrivit căruia copilului conceput se consideră născut ori de câte ori aceasta este în interesul său.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins, pentru următoarele considerente.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice după cum urmează:
„ c) au fost strămutaţi în altă localitate decât cea de domiciliu".
Normele de aplicare a ordonanţei, aprobate prin HG nr. 127/2000, în art. 2, au asimilat persoanelor strămutate în altă localitate, pe cele expulzate, refugiate, precum şi pe cele care au făcut obiectul schimbului de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
Textul legal a avut în vedere persecuţia din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetăţenie română, fără a face distincţie între părinţi şi copii lor născuţi înainte sau în timpul strămutării, atâta vreme cât consecinţele traumatizante ale unei asemenea experienţe au fost suportate de toţi membrii familiei, iar scopul legii este acela al acordării unor drepturi compensatorii pentru traumele suferite. Acestea sunt, de altfel, şi motivele pentru care nu se impune menţionarea expresă, a copiilor născuţi în refugiu, printre beneficiarii legii, ci doar a soţului supravieţuitor, care nu a suferit în mod direct consecinţele strămutării.
În raport cu aceste considerente, prevederile tratatului bilateral, referitoare la termenul de recomandare de 3 luni pentru efectuarea schimbului de populaţie, invocate în motivele de recurs, nu prezintă relevanţă juridică în speţă, la fel şi principiul referitor la drepturile recunoscute copilului de la data concepţiei.
Aşa fiind, instanţa de fond a apreciat în mod corect că în cauză sunt întrunite cerinţele art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Faţă de aceste considerente, constatând că nu există, potrivit art. 304 şi 3041 C. proc. civ., motive de casare sau modificare a hotărârii instanţei de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 608 din 14 martie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3922/2006. Contencios. Contestaţie la... | ICCJ. Decizia nr. 3925/2006. Contencios → |
|---|
