ICCJ. Decizia nr. 3925/2006. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3925/2006
Dosar nr. 2126/2/2006
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 20 februarie 2006, reclamanta B.C. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, anularea hotărârii nr. 15656/963 din 13 ianuarie 2006, emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000, cu motivarea că părinţii săi au făcut obiectul schimbului de populaţie dintre România şi Bulgaria, ca efect al tratatului încheiat între cele două ţări la 7 septembrie 1940, iar ea s-a născut în perioada strămutării acestora, la 1 octombrie 1942.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 799 din 4 aprilie 2006, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a constatat că reclamanta a suferit persecuţii din motive etnice în perioada 1 octombrie 1942 - 6 martie 1945, urmând a-i fi acordate drepturile solicitate începând cu luna ianuarie 2006.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că probele administrate în cauză fac dovada strămutării părinţilor reclamantei, din Bulgaria, în România, ca efect al tratatului dintre cele două ţări, tatăl reclamantei, B.N., fiind el însuşi beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, în baza hotărârii emise de pârâtă, pentru perioada 15 septembrie 1940 - 6 martie 1945.
Pe cale de consecinţă, s-a apreciat că nu există nici o raţiune pentru care reclamanta n-ar beneficia de acelaşi tratament, înăuntrul termenului prevăzut de lege, a cărui limită superioară este 6 martie 1945.
Referitor la înscrisul denumit „Declaraţie", în care apare numele unor persoane cu care reclamanta nu are legătură de rudenie, invocat de pârâtă în întâmpinare, instanţa l-a înlăturat, considerându-l lipsit de relevanţă, atâta vreme cât pârâta i-a recunoscut tatălui reclamantei, calitatea de persecutat etnic.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs, pârâta, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 şi dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta a susţinut că instanţa de fond a ignorat neconcordanţa dintre actele de stare civilă depuse de reclamantă, din care rezultă că părinţii acesteia sunt N.B. şi A.B. şi singurul act care dovedeşte existenţa persecuţiei etnice - situaţia imobiliară a locuitorului C.B.
S-a susţinut, de asemenea, că nu sunt întrunite, în persoana reclamantei, condiţiile impuse beneficiarilor legii - persecuţia din motive etnice şi strămutarea, pe cale de consecinţă, în altă localitate decât cea de domiciliu, deoarece reclamanta s-a născut şi a trăit tot timpul pe teritoriul Statului român.
În sfârşit, s-a afirmat că, în cazul cetăţenilor români aflaţi pe teritoriul Cadrilaterului, trebuia să se ţină seama, cu ocazia acordării beneficiului drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 şi de Textul Tratatului de la Craiova, conform căruia schimbul de populaţie urma să se facă într-un termen de 3 luni calculat de la data schimbului instrumentelor de ratificare, urmând ca armata bulgară să ocupe teritoriul, astfel evacuat, în intervalul 20 septembrie 1940 - 1 octombrie 1940; de aici, concluzia că nu pot fi beneficiari ai legii, decât persoanele care, la data semnării tratatului, locuiau în teritoriile ce urmau a fi evacuate sau au fost concepute în această perioadă şi născute după strămutarea părţilor, prin aplicarea principiului potrivit căruia copilul conceput se consideră născut ori de câte ori aceasta este în interesul lui.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins, pentru următoarele considerente.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobat prin Legea nr. 189/2000, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, după cum urmează: c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Normele de aplicare a ordonanţei, aprobate prin HG nr. 127/2000, în art. 2, au asimilat persoanelor strămutate, pe cele expulzate, refugiate, precum şi pe cele care au făcut obiectul schimbului de populaţie, ca efect al unui tratat bilateral.
Textul legal a avut în vedere persecuţia din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetăţenie română, fără a face distincţie între părinţii şi copiii lor, născuţi înainte sau în timpul strămutării, atâta vreme cât consecinţele traumatizante ale unei asemenea experienţe au fost suportate de toţi membrii familiei, iar scopul legii este acela al acordării unor drepturi compensatorii. Acestea sunt, de altfel, şi motivele pentru care nu se impune menţionarea expresă a copiilor născuţi în refugiu, printre beneficiarii legii, ci doar a soţului supravieţuitor, care nu a suferit în mod direct consecinţele strămutării.
În raport cu aceste aspecte, prevederile tratatului bilateral referitoare la termenul de recomandare de 3 luni pentru efectuarea schimbului de populaţie, invocate în motivele de recurs, nu prezintă relevanţă juridică în speţă, la fel şi principiul referitor la drepturile recunoscute copilului de la data concepţiei.
Sunt, de asemenea, lipsite de relevanţă în speţă înscrisurile referitoare la C.B., neavând nici o importanţă dacă acesta se afla sau nu în vreun grad de rudenie cu intimata-reclamantă, din moment ce recurenta-pârâtă a recunoscut tatălui intimatei, prin Decizia nr. 1066 din 28 august 2002, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Pentru aceste considerente, constatând că, potrivit art. 304 şi 3041, nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 799 din 4 aprilie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3924/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3926/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
