ICCJ. Decizia nr. 3926/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3926/2006
Dosar nr. 4255/2/2006
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, la data de 18 aprilie 2006, reclamanta Ţ.T. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, anularea hotărârii nr. 15852/23 din 29 martie 2006, emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000, în calitate de soţie supravieţuitoare a defunctului Ţ.C., cu precizarea că familia acestuia a făcut obiectul schimbului de populaţie dintre Bulgaria şi România, ca urmare a tratatului bilateral încheiat în 1940, iar soţul său s-a născut la 13 ianuarie 1942, pe teritoriul României.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1342 din 7 iunie 2006, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantei Ţ.T., calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 13 ianuarie 1942 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 februarie 2006.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că soţul reclamantei, Ţ.C., se încadrează în situaţia prevăzută de dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, deoarece s-a născut în perioada prevăzută de lege, iar părinţii săi au făcut obiectul schimbului de populaţie realizat, în baza Tratatului de la Craiova, din 1940, între România şi Bulgaria. Instanţa a apreciat că, în condiţiile în care actul normativ nu înlătură de la beneficiul legii, persoanele născute în perioada strămutării părinţilor, soluţia contrară ar reprezenta un tratament discriminatoriu ce nu se justifică în condiţiile în care copii au suferit, alături de părinţi, consecinţele strămutării.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, solicitând, în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi 9 şi ale art. 3041 C. proc. civ., casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanţei de fond.
În motivarea recursului s-a susţinut că, în speţă, nu este îndeplinită condiţia persecuţiei etnice prevăzută de Legea nr. 189/2000, întrucât aceasta implică o diferenţă de etnie între persecutat şi cel care persecută, cerinţă neîndeplinită în cazul lui Ţ.C., soţul intimatei-reclamante, care s-a născut pe teritoriul României.
S-a mai susţinut că în cazul cetăţenilor români aflaţi pe teritoriul Cadrilaterului, trebuie să se ţină seama, atunci când li se acordă beneficiul drepturilor reglementate prin Legea nr. 189/2000, şi de prevederile Tratatului de la Craiova, dintre România şi Bulgaria, conform cărora schimbul de populaţie urma să se efectueze într-un interval de 3 luni, calculat de la data schimbului instrumentelor de ratificare, urmând ca armata bulgară să ocupe teritoriile astfel evacuate între 20 septembrie 1940 şi 1 octombrie 1940. De aici, concluzia că nu pot fi beneficiare ale legii, decât persoanele care, la data semnării tratatului, locuiau în teritoriile ce urmau a fi evacuate.
S-a mai criticat sentinţa instanţei de fond, şi în sensul că a acordat mai mult decât s-a cerut, încadrând cererea intimatei-reclamante, astfel cum rezultă din dispozitivul sentinţei, în dispoziţiile art. 1 lit. c), şi nu în cele ale art. 3 din lege, referitoare la drepturile soţiei supravieţuitoare.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins, pentru următoarele considerente:
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, de prevederile acesteia beneficiază persoana cetăţean român care, în perioada regimurilor instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, după cum urmează: c) a fost strămutată, în altă localitate decât cea de domiciliu.
Normele de aplicare a ordonanţei, aprobate prin HG nr. 127/2000, în art. 2, au asimilat persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, pe cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul schimbului de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
Textele legale au avut în vedere persecuţia din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetăţenie română fără a face distincţie între părinţi şi copiii născuţi înainte sau în perioada strămutării, atâta vreme cât consecinţele traumatizante ale acestei experienţe au fost suportate de toţi membrii familiei, iar scopul legii este acela al acordării unor drepturi compensatorii pentru traumele suferite, împrejurări în raport cu care termenii tratatului bilateral, invocaţi de recurentă, nu prezintă relevanţă juridică.
Aşa fiind, instanţa de fond a apreciat în mod corect, atunci când i-a recunoscut lui Ţ.C., calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 şi pe cale de consecinţă, i-a acordat soţiei supravieţuitoare, intimata-reclamantă Ţ.T., drepturile prevăzute de art. 3 din lege.
Susţinerile recurentei, în sensul că instanţa de fond a acordat intimatei-reclamante mai mult decât a cerut în petitul acţiunii, sunt neîntemeiate, întrucât din conţinutul sentinţei atacate rezultă cu claritate că acesteia i-au fost recunoscute numai drepturile cuvenite, potrivit Legii nr. 189/2000, soţiei supravieţuitoare.
Faţă de aceste considerente, constatând că nu există, potrivit art. 304 şi 3041 C. proc. civ., motive de casare sau modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1342 din 7 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2006.
← ICCJ. Decizia nr. 3925/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3928/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
---|