ICCJ. Decizia nr. 3928/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3928/2006
Dosar nr. 588/33/2006
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, la data de 23 ianuarie 2006, reclamanta I.I. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 19312 din 17 decembrie 2005, emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de beneficiară al Legii nr. 189/2000, cu motivarea că, după Dictatul de la Viena din 1940, a fost obligată să se refugieze ca urmare a persecuţiilor etnice suferite.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 168 din 29 martie 2006, a respins acţiunea formulată de reclamantă, reţinând că aceasta nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege, fiind insuficiente în probaţiune declaraţiile autentificate ale martorilor M.M. şi C.I. şi în condiţiile în care nu a fost posibilă suplimentarea probelor prin audierea celor doi, reclamanta susţinând că vârsta şi starea de sănătate nu le permite prezenţa în instanţă.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs, reclamanta I.I.
Recurenta a susţinut că sentinţa instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a legii, întrucât nu a ţinut seama de dispoziţiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 189/2000, potrivit cărora dovada persecuţiei etnice se poate face în lipsa unor înscrisuri, cu declaraţii de martori, iar practica instanţei supreme este în sensul că declaraţiile autentificate la notariat sunt un mijloc de probă suficient în dovedirea acţiunii.
S-a mai susţinut că instanţa de fond nu a ţinut seama că recurenta-reclamantă este de naţionalitate maghiară, fapt ce explică refugierea ei din Ardealul de Sud, rămas în administrarea Statului român, în Ardealul de Nord aflat sub ocupaţia Ungariei şi face implicit dovada persecuţiei etnice care a determinat-o să se refugieze.
Recursul este fondat şi urmează a fi admis pentru următoarele considerente.
Potrivit dispoziţiilor art. 4 din HG nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute în art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în lipsa acestora, prin declaraţii de martori.
Recurenta-reclamantă a făcut dovada refugiului şi a persecuţiei etnice suferite, cu declaraţiile autentificate ale martorilor C.I. şi M.M., ei înşişi beneficiari ai Legii nr. 189/2000, calitate ce le-a fost recunoscută de pârâtă, prin hotărârile menţionate în declaraţiile acestora.
În acest context nu este relevantă împrejurarea că aceştia nu au putut fi prezenţi în instanţă, în vederea audierii, cu atât mai mult, cu cât au făcut dovada motivelor medicale ce i-au pus în imposibilitate de prezentare.
Rezultă, aşadar, în mod evident, că recurenta, cetăţean român, a suferit persecuţii de natură etnică, din partea unuia dintre guvernele ce au condus România în perioada menţionată de lege, nefiind relevante naţionalitatea acestuia sau guvernul care a exercitat persecuţia, atâta vreme cât actul normativ însuşi nu face o asemenea distincţie.
Pentru aceste motive, în baza dispoziţiilor art. 312 şi 314 C. proc. civ., Curtea va admite recursul declarat în cauză, va casa sentinţa atacată şi în fond, va admite acţiunea reclamantei I.I., obligând, totodată, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască acesteia beneficiul drepturilor solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de I.I. împotriva sentinţei civile nr. 168 din 29 martie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi în fond, admite acţiunea.
Anulează hotărârea nr. 19312 din 7 decembrie 2005 a Casei Judeţene de Pensii Cluj.
Obligă pârâta să emită o nouă hotărâre, cu recunoaşterea beneficiului drepturilor recunoscute de Legea nr. 189/2000, reclamantei I.I., pentru perioada mai 1941 - septembrie 1944, începând cu data de 1 octombrie 2005.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3926/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3929/2006. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
