ICCJ. Decizia nr. 3929/2006. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3929/2006
Dosar nr. 1128/33/2006
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 6 decembrie 2005, reclamantul M.A. a chemat în judecată Departamentul Naţional Anticorupţie - Compartimentul economico-administrativ, în calitate de ordonator principal de credite, solicitând obligarea pârâtului la plata sumei integrale a salariului pe luna octombrie 2005, care a fost diminuat şi nu a fost plătit integral sporul de 25% reprezentând sporul pentru misiune permanentă.
În motivarea acţiunii sale, reclamantul a arătat că a fost salariat al Ministerului Administraţiei şi Internelor, detaşat la Parchetul Naţional Anticorupţie, pentru o perioadă de 6 (şase) ani, îndeplinind funcţia de ofiţer de poliţie judiciară, în conformitate cu prevederile OUG nr. 43/2002, modificată şi completată prin OG nr. 24/2004, aprobată prin Legea nr. 601/2004, toate drepturile salariale fiind acordate de Parchet.
Reclamantul a mai arătat că la data de 1 octombrie 2005, la cerere, a solicitat încetarea raporturilor de muncă şi trecerea în rezerva cu drept la pensie de serviciu, conform prevederilor legale în vigoare, respectiv Legea nr. 179/2004; astfel, prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. S/II/4879/2005, cu data de 1 octombrie 2005, i-a încetat detaşarea la Parchetul Naţional Anticorupţie şi raporturile de serviciu cu drept la pensie, solicitare cu care a fost de acord şi conducerea Parchetului Naţional Anticorupţie. La solicitarea Ministerului Administraţiei şi Internelor - Direcţia Management Resurse Umane, Departamentul economico-administrativ din Parchetul Naţional Anticorupţie, prin adresa nr. 2959 din 10 octombrie 2005, comunica acestei unităţi drepturile salariale defalcate pe elementele salariale de care am beneficiat în ultimele 6 luni de activitate în cadrul Parchetului Naţional Anticorupţie, respectiv lunile mai - octombrie 205. În această adresă la nr. curent 8 se specifică valoarea de 818 RON reprezentând sporul pentru misiune permanentă de 25%.
A mai arătat reclamantul, că Departamentul economico-administrativ din Departamentul Naţional Anticorupţie, cu adresa nr. 3123 din 25 octombrie 2005, revine şi trimite Ministerului Administraţiei şi Internelor - Direcţia Management Resurse Umane, o nouă adresă cu drepturile salariale de care a beneficiat în ultimele 6 (şase) luni de activitate în cadrul acestei instituţii cu modificarea cuantumului la nr. curent 8, respectiv sporul pentru misiune permanentă de 25% în valoare de această dată de numai 156 RON. specificând că. începând cu data de 7 octombrie 2005, conform OUG nr. 134/2005, ofiţerii de poliţie judiciară din Departamentul Naţional Anticorupţie nu mai beneficiază de sporul pentru misiune permanentă de 25%. Aceasta, în condiţiile în care, în conformitate cu prevederile OUG nr. 24/2004 şi aprobată prin Legea nr. 601/2004, la art. 28 alin. (3), se specifică drepturile salariale de care beneficiază ofiţerii de poliţie judiciară din cadrul Parchetului Naţional Anticorupţie.
Reclamantul a mai arătat că salariul pentru funcţia îndeplinită de ofiţerii de poliţie judiciară se stabileşte potrivit Anexei nr. 1 cap. A nr. crt. 29 din OUG nr. 177/2002, de şeful de birou potrivit Anexei nr. 1 cap. A, nr. crt. 28, de şeful de serviciu, potrivit Anexei nr. 1 cap. A, nr. crt. 27 şi de şeful de brigadă, potrivit Anexei nr. 1 cap. A, nr. crt. 26, iar potrivit art. 11 din OG nr. 38/2003, în cadrul salariului de bază, am beneficiat de un spor pentru misiune permanentă de 25% din salariul pentru funcţia îndeplinită, din salariul pentru gradul profesional deţinut şi din gradaţii.
În plus, reclamantul a arătat că în conformitate cu prevederile art. 2 din OG nr. 38/2003, sporul pentru misiune permanentă face parte integrantă din salariul de bază, iar potrivit dispoziţiilor art. 39 alin. (1) din OG nr. 38/2003 trebuia să beneficieze de salariul de bază până la sfârşitul lunii octombrie 2005, inclusiv de cuantumul integral al sporului pentru misiune permanentă de 25% (care face parte integral din salariul de bază), întrucât raporturile sale de serviciu, atât cu Parchetul Naţional Anticorupţie, cât şi cu Ministerul Administraţiei şi Internelor au încetat la data de 1 octombrie 2005. Faptul că ulterior, conform OG nr. 134/2005, acest spor nu a mai fost acordat ofiţerilor de poliţie judiciară, nu-l poate leza.
De altfel, reclamantul a arătat şi că iniţial, Parchetul Naţional Anticorupţie i-a calculat drepturile în mod legal (adresa nr. 2959 din 10 octombrie 2005).
Concluzionând, reclamantul a precizat că neacordarea sporului pentru misiune permanentă îl afectează la stabilirea pensiei, acesta fiind un element esenţial ce se ia în calcul la stabilirea cuantumului pensiei de serviciu.
Tribunalul Maramureş, secţia civilă, prin sentinţa nr. 67 din 30 ianuarie 2006, a declinat competenţa soluţionării pricinii, în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ, reţinând, în esenţă, că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 42 din OUG nr. 177/2002 şi cele ale art. 158 C. proc. civ.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 171 din 29 martie 2006, a respins acţiunea reclamantului, ca prematură, reţinând, în esenţă, că în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul M.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Deşi nu şi-a structurat motivele de recurs potrivit dispoziţiile art. 3021 şi C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 20 şi 28 din Legea nr. 554/2004, totuşi, în dezvoltarea acestora, recurentul-reclamant susţine, pe de o parte, necompetenţa materială a Curţii de Apel Cluj de a soluţiona pricina în raport cu obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente acesteia. Pe de altă parte, recurentul-reclamant susţine că în mod greşit instanţa de fond nu a avut în vedere că a solicitat acordarea sporului de misiune permanentă, pe luna octombrie 2005.
În plus, arată recurentul-reclamant, în mod greşit instanţa de fond nu a avut în vedere că pârâtul nu a putut face dovada că i-a comunicat adresa nr. 3123 din 25 octombrie 2005.
Examinând cauza, în raport cu criticile aduse soluţiei instanţei de fond, cu probele administrate, precum şi dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, având în vedere dispoziţiile art. 137 şi art. 304 pct. 3 C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 20 şi 28 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va examina cu prioritate motivul de recurs privind pronunţarea hotărârii atacate cu încălcarea competenţei materiale ce are un caracter dirimant.
În acest sens, în raport cu obiectul acţiunii recurentului-reclamant, prezentat pe larg în cele ce preced, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 42 din OUG nr. 177/2002, ci prevederile art. 283 C. muncii, referitoare la un conflict de drepturi, în speţă acestea vizând neacordarea unor drepturi salariale.
Prin urmare, Înalte Curte constată că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 283 şi 294 C. muncii, coroborate cu cele ale art. 2 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Având în vedere că motivul de recurs ce vizează încălcarea competenţei materiale, este o chestiune de ordine publică ce face de prisos cercetarea celorlalte motive de recurs, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi, în baza dispoziţiilor art. 313 C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 20 şi 28 din Legea nr. 554/2004, va trimite cauza, spre competentă soluţionare, Tribunalului Maramureş care va lua în considerare şi celelalte aspecte arătate în motivele de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.A. împotriva sentinţei civile nr. 171 din 29 martie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre competentă soluţionare, la Tribunalul Maramureş.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3928/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3930/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
