ICCJ. Decizia nr. 3931/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3931/2006
Dosar nr. 1886/39/2006
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Botoşani, la data de 13 aprilie 2005, reclamantul C.G. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Botoşani, anularea hotărârii nr. 1651 din 25 februarie 2005, emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000, cu motivarea că în perioada cuprinsă între primăvara anului 1942 şi toamna anului 1944, a fost deportat de către regimul Antonescu, împreună cu familia, într-un lagăr din Transnistria.
În cauză a formulat cerere de intervenţie, în interesul reclamantului, Partida Rromilor Social Democrată din România.
Tribunalul Botoşani, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 330 din 24 mai 2005, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, invocând dispoziţiile art. 3 pct. 2, art. 158 şi art. 159 C. proc. civ.
Primind cauza spre competentă soluţionare, Curtea de Apel Suceava, prin sentinţa civilă nr. 294 din 7 septembrie 2005, a admis acţiunea şi cererea de intervenţie formulată în cauză, a anulat hotărârea emisă de pârâtă şi a recunoscut reclamantului, beneficiul drepturilor solicitate.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că declaraţiile autentificate depuse în probaţiune fac dovada că reclamantul, împreună cu familia sa, a fost deportat din motive etnice, în lagărele din Transnistria, împrejurare ce constituie, de altfel, un fapt istoric de notorietate.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Botoşani.
Analizând recursul pârâtei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 443 din 8 februarie 2006, a dispus casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe, în vederea suplimentării probatoriilor, apreciind că declaraţiile autentificate, depuse în dosar, nu sunt concludente în stabilirea situaţiei de fapt.
Conformându-se deciziei de casare, Curtea de Apel Suceava a încuviinţat audierea în cauză a martorilor M.M. şi D.E. şi a dispus, în baza întregului materialului probator administrat, admiterea acţiunii reclamantului C.G., precum şi a cererii de intervenţie formulată în interesul acestuia de Partida Rromilor Social Democrată şi, pe cale de consecinţă, a anulat hotărârea emisă de pârâtă şi i-a recunoscut reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada octombrie 1942 - septembrie 1944.
Împotriva acestei sentinţe a declarat, din nou, recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Botoşani, susţinând, în esenţă, lipsa de concludenţă a probelor administrate în cauză, în condiţiile în care intimatul-reclamant nu şi-a dovedit susţinerile cu înscrisuri oficiale şi nici martorii propuşi de el nu au dovedit, cu acte emise de organele competente, că s-au aflat în aceeaşi situaţie cu intimatul.
S-a invocat în acest sens existenţa mai multor acte normative emise de Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, precum şi adresele nr. 1821 din 6 septembrie 2001 şi nr. 1026 din 29 aprilie 2002 ale Casei Naţionale de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins.
Potrivit art. 1 lit. a) din Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind deportată.
Dovada încadrării în situaţia prevăzută de lege se face, potrivit art. 4 din HG nr. 127/2002, cu acte oficiale eliberate de organele competente sau, în lipsa acestora, prin declaraţii de martori.
În cauză, din declaraţiile martorilor S.P., I.P., M.M. şi D.E., ultimii audiaţi în instanţă şi beneficiari ai Legii nr. 189/2000, conform hotărârilor depuse la dosar, rezultă că intimatul-reclamant a fost deportat, împreună cu familia, în lagărele din Transnistria, situaţie în care s-au aflat numeroşi rromi, inclusiv cei trei martori.
Curtea va respinge apărarea recurentei privind interpretarea dată dispoziţiilor Legii nr. 189/2000, prin adresele Casei Naţionale de Pensii menţionate mai sus, întrucât cele două acte administrative nu au fost depuse la dosarul cauzei, iar prin natura lor juridică nu pot avea drept consecinţă, modificarea sau completarea legii în baza căreia au fost emise. Nu pot fi reţinute în beneficiul recurentei nici dispoziţiile actelor normative emise de Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, întrucât nu se face nici o menţiune privind conţinutul sau numărul acestora.
Faţă de considerentele expuse şi constatând că, potrivit art. 304 şi 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Botoşani împotriva sentinţei civile nr. 133 din 24 mai 2006 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3930/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3936/2006. Contencios. Litigiu privind regimul... → |
|---|
