ICCJ. Decizia nr. 3936/2006. Contencios. Litigiu privind regimul străinilor. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3936/2006
Dosar nr. 6763/2/2006
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1675 din 12 iulie 2006, Curtea de Apel Bucureşti a respins excepţia de nelegalitate a măsurii returnării şi măsurii de luare în custodie publică invocată de pârât şi a admis acţiunea reclamantei Autoritatea pentru Străini, în contradictoriu cu pârâtul V.C., dispunând prelungirea duratei de luare în custodie publică a pârâtului pentru o perioadă de 5 luni, începând cu data de 23 iulie 2006.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în ceea ce priveşte excepţia de nelegalitate, că pârâtul nu a probat că s-ar afla în una din situaţiile de interzicere a returnării, prevăzute de art. 89 din OUG nr. 194/2002 sau de acordare a tolerării rămânerii pe teritoriul României, conform art. 99 din acelaşi act normativ.
Referitor la cererea de prelungire a duratei măsurii de luare în custodie publică, curtea de apel a considerat că reclamantul a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 93 alin. (5) din OUG nr. 194/2002, subzistând motivele obiective care au determinat luarea în custodie publică a străinului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen legal, pârâtul V.C., formulând critici pe care le-a încadrat în motivele de casare şi de modificare prevăzute de art. 304 pct. 2, 5 şi 9 C. proc. civ., dar şi în prevederile generale ale art. 3041 C. proc. civ.
Recurentul susţine că hotărârea atacată este nelegală, întrucât:
1. nu este semnată de către judecătorul care a luat parte la judecată;
2. s-a soluţionat greşit excepţia netimbrării acţiunii;
3. judecătorul nu a manifestat rol activ cu privire la încuviinţarea, administrarea şi aprecierea probelor, conform art. 129 C. proc. civ.;
4. nu s-a asigurat un interpret de limbă engleză;
5. s-a aplicat greşit legea, în contextul unei greşite reţineri a situaţiei de fapt.
Prin întâmpinarea formulată la data de 15 septembrie 2006, intimata Autoritatea pentru Străini a solicitat respingerea recursului ca nefondat. A reiterat motivele pentru care a solicitat prelungirea duratei măsurii de luare în custodie publică, referitoare la faptul că, deşi a făcut demersurile necesare pe lângă Ambasada Republicii Federale Nigeria la Bucureşti, în vederea obţinerii unui paşaport sau a unui document temporar de călătorie pentru recurent, acest lucru nu a fost posibil. S-a relevat şi refuzul recurentului de a colabora cu autorităţile în vederea stabilirii identităţii sale.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Examinând sentinţa atacată, prin prisma recursului declarat, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, dar şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este legală şi temeinică, nefiind incident nici un motiv de modificare ori casare a acesteia.
1. Astfel, în ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 2 C. proc. civ., se constată, potrivit procesului-verbal întocmit de preşedintele secţiei de contencios administrativ şi fiscal, că sentinţa a fost semnată de acesta în temeiul art. 261 alin. (2) C. proc. civ., întrucât judecătorul cauzei se afla în concediu legal de odihnă.
Cum minuta hotărârii, întocmită potrivit art. 258 alin. (1) C. proc. civ. este redactată şi semnată de judecătorul cauzei, rezultă că motivul de casare invocat este vădit nefondat.
2. Excepţia netimbrării cererii de chemare în judecată, soluţionată în practicaua sentinţei atacate, a fost în mod corect respinsă.
Potrivit art. 93 alin. (1) din OUG nr. 194/2002, republicată, luarea în custodie publică este o măsură de restrângere a libertăţii de mişcare pe teritoriul Statului român dispusă de magistrat împotriva străinului care nu a putut fi returnat, în anumite condiţii. Prin urmare, în măsura în care sunt îndeplinite condiţiile impuse de lege, magistratul are obligaţia legală de a dispune luarea în custodie publică a străinului.
Prelungirea măsurii se dispune la cererea motivată a Autorităţii pentru Străini, care învesteşte curtea de apel competentă teritorial potrivit art. 93 alin. (5) din ordonanţă, tot în baza unei obligaţii legale.
Rezultă, astfel, că nu suntem în prezenţa unei acţiuni sau cereri prin care se valorifică un drept sau un interes propriu, ci a unei cereri formulate în temeiul unei obligaţii ce izvorăşte din lege, nefiind incidente prevederile Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
3 şi 5. Potrivit textului indicat chiar de autorul motivelor de recurs, art. 129 C. proc. civ., părţile au îndatorirea ca, în condiţiile legii, să-şi probeze pretenţiile şi apărările. Judecătorul, chiar în virtutea rolului său activ, nu poate face investigaţii de natura celor solicitate de recurent (de exemplu, se susţine de recurent că este liberian, iar nu nigerian şi că duşmănia cu cumnatul său îl expune unor pericole foarte mari), în cadrul unui proces care are ca obiect prelungirea măsurii de luare în custodie publică, fiind limitat doar la verificarea condiţiilor legale, prevăzute de art. 93 din OUG nr. 194/2002.
Cum bine a reţinut instanţa de fond, recurentul a avut posibilitatea de a-şi proba toate susţinerile legate de pericolul la care ar fi supus în caz de întoarcere în ţara de origine, în cadrul procedurii prevăzute de OUG nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor, dar nu a reuşit, fiind respinsă, irevocabil, cererea sa (sentinţa civilă nr. 2674 din 28 aprilie 2005 a Judecătoriei sectorului 5).
Rezultă că, în limitele învestirii sale, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, pe baza înscrisurilor depuse de ambele părţi la dosar, neexistând argumente care să justifice administrarea interogatoriului intimatei-reclamante ori audierea unor martori (neindicaţi).
4. În faţa instanţei de fond, V.C. a fost asistat de avocat, asigurându-i-se, astfel, dreptul la apărare.
Avocatul a redactat întâmpinarea şi a pus concluzii pe fondul cauzei, susţinând activ poziţia clientului său, neindicându-se în recurs dacă faptul neîncuviinţării unui interpret de limbă engleză a vătămat interesele recurentului.
Pentru toate aceste considerente, constatând că toate motivele invocate sunt nefondate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de V.C. împotriva sentinţei civile nr. 1675 din 12 iulie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3931/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3937/2006. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
