ICCJ. Decizia nr. 3960/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3960/2006
Dosar nr. 10952/1/2006
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată pe calea contenciosului administrativ, reclamanta L.B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu handicap - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, anularea ca nelegală a deciziei nr. 609 din 15 decembrie 2005, de încadrare în grad de handicap emisă de pârâtă, încadrarea la „deficienţă funcţională gravă cu beneficiul de asistent personal", precum şi obligarea pârâtei la plata de despăgubiri materiale şi a unor daune morale pentru prejudiciul suferit în toată perioada în care pârâta nu şi-a îndeplinit în mod corespunzător atribuţiile.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în mod greşit, prin Decizia nr. 609 din 15 decembrie 2005 a fost încadrată în gradul de handicap ACC - Gr.II cu diagnosticul de demenţă mixtă (senilă şi vasculară), întrucât, potrivit documentelor medicale prezentate şi a stării concrete în care se află, încadrarea trebuia să fie făcută la deficienţă funcţională gravă cu beneficiul de asistent personal.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 402/CA din 24 mai 2006, a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că reclamanta prezintă o afecţiune neurologică gravă, semipareză stg. post AVC din 23 martie 2005, complicată cu demenţă mixtă severă (vasculară şi senilă).
Or, din dispoziţiile Ordinului nr. 726/2002 Cap II pct. 1 rezultă că pentru categoriile prevăzute la lit. a) şi b) (deficienţă accentuată şi deficienţă gravă), certificatele de încadrare într-o categorie de persoană cu handicap se vor emite numai pentru accidentele vasculare cerebrale cu deficit motor apărute anterior dobândirii calităţii de asigurat în sistemul asigurărilor de stat, dar nu mai târziu de vârsta standard de pensionare.
În speţă, deficienţa funcţională suferită de reclamantă este urmarea unui accident vascular cerebral intervenit în anul 2005, deci după împlinirea de către aceasta a vârstei standard de pensionare şi, ca atare, cererea sa este neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În esenţă, prin motivele de recurs dezvoltate, recurenta a susţinut că instanţa a interpretat greşit dispoziţiile Ordinului nr. 726/2002 al Ministerului Sănătăţii şi Familiei, respectiv Cap. II pct. 1 lit. a) şi b), ignorând atât prevederea conform căreia persoanele cu handicap mintal psihic şi neurologic de intensitate accentuată sau gravă necesită măsuri speciale de protecţie, precum şi concluziile raportului de expertiză medico-legală efectuată în cauză, potrivit cu care recurenta, date fiind afecţiunile grave de care suferă, respectiv demenţă mixtă, senilă şi vasculară necesită asistarea de un însoţitor permanent.
Înalta Curte, examinând actele şi lucrările dosarului, în raport cu prevederile legale aplicabile, ca şi prin prisma criticilor recurentei, reţine că recursul formulat nu este fondat, în considerarea aspectelor prezentate în cele ce urmează.
Prin Decizia nr. 609 din 15 decembrie 2005, Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi a stabilit că recurenta L.B., suferind de demenţă mixtă (senilă şi vasculară), se încadrează în gradul de handicap ACC - gr.II, are deficienţă funcţională accentuată, beneficiind de drepturile prevăzute de Legea nr. 519/2002, art. 19 alin. (1).
Totodată, astfel cum o atestă şi actele medicale depuse la dosar, recurenta este în vârstă de 76 de ani, are statut de pensionară pentru munca depusă şi limită de vârstă, accidentul vascular cerebral care a avut drept urmări hemiplegia stângă, constituit pe fondul hipertensiunii arteriale, survenind în anul 2003, respectiv după împlinirea vârstei standard de pensionare.
În raport cu această situaţie de fapt, necontestată şi desigur independent de gravitatea afecţiunilor de care suferă, recurenta-reclamanta nu poate beneficia de un asistent personal, întrucât, astfel după cum a reţinut şi instanţa de fond, prevederile legale incidente nu o permit.
Astfel, Ordinul nr. 726/2002 al Ministerului Sănătăţii şi Familiei, la pct. 10 din Precizări, prevede că numai până la împlinirea vârstei standard de pensionare, prevăzută de Legea nr. 19/2000, se face examinarea celor care solicită eliberarea certificatului de încadrare într-o categorie de persoană cu handicap care necesită protecţie specială, persoanele care au împlinit vârsta standard de pensionare, urmând a fi îndrumate către autorităţile administraţiei publice locale, în vederea acordării drepturilor prevăzute de Legea nr. 17/2000 privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice.
În plus, s-au avut în vedere şi prevederile Cap. II afecţiuni neurologice din acelaşi Ordin nr. 726/2002, conform cărora accesul la protecţia specială prevăzută pentru persoanele cu handicap este rezervat numai pentru accidentele vasculare cerebrale, deficit motor, apărute anterior calităţii de asigurat în sistemul asigurărilor sociale de stat, dar nu mai târziu de vârsta standard de pensionare.
Aşa fiind, Înalta Curte reţine că instanţa de fond a dat o corectă interpretare prevederilor legale sus-menţionate, menţinând Decizia nr. 609/2005 ca fiind legală, întrucât, nefiind întrunite cerinţele stipulate în Ordinul nr. 726/2002, în evaluarea gradului de handicap stabilit nu s-au luat în considerare şi sechelele după accidentul vascular cerebral survenit în anul 2003.
Faţă de toate cele sus menţionate, în raport cu care criticile recurentei-reclamante apar ca neîntemeiate, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul de faţă, conform art. 312 C. proc. civ., reiterând că reclamanta-recurentă are posibilitatea de a se adresa autorităţii administraţiei publice locale în vederea acordării drepturilor prevăzute de Legea nr. 17/2000 privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de L.B. împotriva sentinţei civile nr. 402/CA din 24 mai 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3959/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3961/2006. Contencios → |
|---|
