ICCJ. Decizia nr. 3962/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3962/2006
Dosar nr. 2651/2/2006
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, reclamanta G.E. a solicitat anularea hotărârii nr. 15579/868 din 13 decembrie 2005 a Casei de Pensii a municipiului Bucureşti şi emiterea unei noi hotărâri, prin care să i se recunoască calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Motivându-şi cererea, reclamanta a arătat că a suferit implicit consecinţele persecuţiilor exercitate, din motive etnice, în calitate de copil născut în perioada refugiului şi a împărtăşit aceeaşi situaţie cu a părinţilor N.N. şi N.E. care s-au refugiat în judeţul Tulcea (România), din localitatea C. Oidin, judeţul Durostor (Bulgaria), în urma Tratatului încheiat la Craiova, la data de 7 septembrie 1940.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1070 din 17 mai 2006, a respins excepţia tardivităţii cererii invocată de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti.
A admis acţiunea reclamantei G.E., a anulat hotărârea nr. 15579/868 din 13 decembrie 2005, emisă de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti şi a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să-i fie recunoscute reclamantei, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 decembrie 2005, pentru perioada 10 iulie 1943 - 3 iunie 1945.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Cu privire la excepţia tardivităţii formulării cererii, a respins-o ca neîntemeiată, reţinând că reclamantul a luat cunoştinţă de hotărârea contestată, la data de 2 februarie 2006, dată în raport cu care acţiunea a fost formulată în termen.
Pe fond, cererea s-a reţinut ca fiind întemeiată, având în vedere că textul legal nu face diferenţă între persoanele care, din motive etnice, au fost nevoite să trăiască în refugiu.
Împotriva hotărârii astfel pronunţate a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, motivând, în esenţă, că în mod greşit, prima instanţă a admis cererea, întrucât reclamanta s-a născut la data de 10 iulie 1943, în România, după aproape trei ani de la data strămutării părinţilor, astfel că nu se poate vorbi despre refugiul din motive etnice.
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Nu se contestă faptul că reclamanta G.E. s-a născut la data de 10 iulie 1943, în localitatea Mihail Kogălniceanu, judeţul Tulcea, localitate unde părinţii săi au fost strămutaţi după semnarea Tratatului de la Craiova.
Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 584/2002, de prevederile acestei legi beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat rezultă că, în ceea ce priveşte acordarea drepturilor compensatorii, nu se face nici o diferenţă în legătură cu persoanele care, din motive etnice, au fost nevoite să trăiască în refugiu sau au fost strămutate în altă localitate.
Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând în mod implicit şi copii născuţi în perioada refugiului, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţia cu cea a părinţilor refugiaţi.
Ca atare, şi reclamanta în speţa de faţă, fiind născută în timpul refugiului, a dobândit statutul de refugiat al părinţilor săi, suferind vexaţiunile morale şi materiale ale condiţiei de persoană refugiată, astfel că aceasta este îndreptăţită să beneficieze de actele reparatorii ale Statului român, aşa cum acestea au fost stabilite prin Legea nr. 189/2000.
În consecinţă, recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei nr. 1070 din 17 mai 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3961/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3963/2006. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
