ICCJ. Decizia nr. 3964/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3964/23006
Dosar nr. 1888/39/2006
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Botoşani, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 2641 din 15 aprilie 2005, reclamanta L.E. a solicitat anularea hotărârii nr. 1540 din 25 februarie 2005, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Botoşani şi, în consecinţă, recunoaşterea calităţii de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada septembrie 1942 - septembrie 1944.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în perioada menţionată în petitul acţiunii, a fost deportată, împreună cu familia în Transnistria, după care a revenit în România.
În cauză, a formulat cerere de intervenţie în interesul reclamantei, Partida Rromilor Social Democrată din România.
Tribunalul Botoşani, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Prin sentinţa civilă nr. 306 din 7 septembrie 2005, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea şi cererea de intervenţie accesorie, a dispus anularea hotărârii nr. 1540 din 25 februarie 2005, emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Botoşani, prin Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, stabilind că reclamanta este beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 martie 1942 - 1 septembrie 1944, drepturi ce urmează a fi acordate începând cu data de 1 aprilie 2005.
Recursul declarat împotriva acestei hotărâri de către pârâtă a fost admis de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 336 din 1 februarie 2006, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, motivat de faptul că declaraţia autentificată aflată la dosar nu este suficientă pentru dovedirea stării de fapt reclamate şi nu este însoţită de nici un act doveditor conform căruia persoanele care au dat declaraţia, beneficiază de drepturile conferite de prevederile Legii nr. 189/2000.
Conformându-se îndrumărilor instanţei de control judiciar, în fond, după casare, Curtea de Apel Suceava a încuviinţat proba testimonială solicitată de reclamantă, precum şi proba cu înscrisuri.
Prin sentinţa civilă nr. 111 din 10 mai 2006, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a Curţii de Apel Suceava, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta L.E. şi cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta Partida Rromilor Social Democrată din România.
A dispus anularea hotărârii nr. 1540 din 25 februarie 2005, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Botoşani.
A stabilit în favoarea reclamantei L.E., calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada septembrie 1942 - septembrie 1944.
Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că din probatoriul administrat în cauză (respectiv declaraţiile martorilor M.M. şi D.E.), rezultă fără echivoc faptul că reclamanta, împreună cu familia, a fost deportată în Transnistria, în perioada 1942 - septembrie 1944.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Botoşani, criticând, în esenţă, hotărârea instanţei de fond, ca nelegală şi netemeinică, pe motiv că din actul eliberat de Direcţia Arhivelor Naţionale rezultă că reclamanta nu a fost regăsită pe lista persoanelor deportate în Transnistria.
A enunţat tipurile de înscrisuri care puteau fi prezentate, aşa cum a fost reglementat prin mai multe acte normative emise de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, cum ar fi acte eliberate de Crucea Roşie Internaţională, livrete militare, acte eliberate de lagărele de concentrare, adeverinţă eliberată de Arhivele Naţionale Române, în lipsa cărora acţiunea reclamantei nu putea fi admisă.
Cu privire la proba testimonială, a arătat că putea fi avută în vedere, doar în măsura în care aceştia dovedeau cu acte că au fost în aceeaşi situaţie, ceea ce în speţă nu s-a probat.
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. a) din OG nr. 105/1999, pentru modificarea Decretului - lege nr. 118/1999 privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate, din motive politice, de dictatura instaurată, cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, beneficiază de dispoziţiile legii, orice persoană cetăţean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, ca urmare a deportării; iar potrivit art. 1 din HG nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile art. 1 din OG nr. 105/1999 se poate face în lipsa actelor oficiale prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
Din probatoriul administrat în cauză, în special din declaraţiile martorilor M.M. şi D.E., beneficiari la rândul lor ai drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, conform deciziei nr. 0133 din 21 octombrie 2002 şi, respectiv, a hotărârii nr. 526 din 10 martie 2003, emise de pârâtă, rezultă fără echivoc faptul că reclamanta (împreună cu familia şi martorii audiaţi), a fost deportată în Transnistria (Bug), în perioada septembrie 1942 - septembrie 1944, fiind, astfel, persecutată pe motive etnice, fapt istoric notoriu.
Faţă de cele învederate, cum acţiunea de faţă apare ca fiind întemeiată, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 1 lit. a) din OG nr. 105/1999, pentru modificarea şi completarea Decretului - lege nr. 118/1999, cu modificările ulterioare, instanţa urmează ca, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Botoşani împotriva sentinţei civile nr. 111 din 20 mai 2006 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3963/2006. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3965/2006. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
