ICCJ. Decizia nr. 3965/2006. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3965/2006
Dosar nr. 2795/2/2006
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 335 din 23 septembrie 2005, pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Comisia pentru autorizarea antrepozitelor fiscale şi a importatorilor de produse accizabile supuse marcării, a constatat încetarea valabilităţii autorizaţiei de antrepozit fiscal nr. 393 din 30 ianuarie 2004, emisă antrepozitarului autorizat SC E.P. SA, ca urmare a schimbării acţionarilor majoritari ai acestei persoane juridice, modificare ce nu a fost comunicată autorităţii fiscale competente în termenul prevăzut de lege.
Prin Decizia nr. 326 din 23 septembrie 2005, emisă de acelaşi pârât, s-a respins plângerea reclamantei SC E.P. SA împotriva deciziei nr. 275 din 25 august 2005, prin care anterior s-a dispus revocarea autorizaţiei de antrepozit fiscal nr. 393 din 30 ianuarie 2004, emisă aceleiaşi societăţi reclamante.
Fiind sesizată cu o cerere de suspendare a executării acestor două decizii, întemeiată pe dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 894 din 17 aprilie2006, a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârât, pe motivul neefectuării procedurii prealabile, a admis în parte acţiunea SC E.P. SA Constanţa şi a dispus suspendarea executării deciziei nr. 335 din 23 septembrie 2005, până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii ce formează obiectul dosarului nr. 3476/2005.
Capătul de cerere privind suspendarea executării deciziei nr. 326 din 23 septembrie 2005, a fost respins ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut următoarele.
Excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru neefectuarea procedurii prealabile, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, nu poate fi primită, întrucât procedura prealabilă reprezintă o condiţie a exercitării acţiunii de fond în contenciosul administrativ, iar suspendarea executării actului administrativ reprezintă o procedură specială, ale cărei condiţii sunt expres prevăzute de art. 14-15 din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce priveşte suspendarea executării deciziei nr. nr. 335 din 23 septembrie 2005, a reţinut că cererea formulată este întemeiată, întrucât prin această decizie s-a constatat încetarea valabilităţii autorizaţiei de antrepozit fiscal nr. 393 din 30 ianuarie 2004, în condiţiile în care, printr-o altă decizie, anterioară, nr. 275 din 25 august 2005, s-a revocat autorizaţia de antrepozit fiscal nr. 393 din 30 ianuarie 2004, emisă pe numele aceleiaşi societăţi, iar Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 1896 din 16 noiembrie 2005, suspendase deja executarea acestei din urmă decizii.
Având în vedere aparenţa de drept rezultată din împrejurările concrete ale emiterii deciziei nr. 335 din 23 septembrie 2005 s-a apreciat îndeplinită condiţia existenţei cazului bine justificat, prevăzută de art. 15, raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Şi condiţia pagubei iminente s-a apreciat a fi îndeplinită, date fiind efectele imposibilităţii respectării de către reclamantă a obligaţiilor sale prevăzute în contractele de furnizare de produse petroliere depuse la dosarul cauzei.
Cu privire la Decizia nr. 326 din 23 septembrie 2005, prima instanţă a reţinut că această decizie nu stabileşte în sarcina reclamantei, obligaţii de sine stătătoare, susceptibile de a fi aduse la îndeplinire şi a căror executare să poată fi suspendată în condiţiile prevăzute de art. 15, raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiva decizie constituind de fapt soluţia de respingere a plângerii administrative formulate împotriva deciziei anterioare nr. 275 din 25 august 2005, emisă de acelaşi pârât, de revocare a autorizaţiei de antrepozit fiscal.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a formulat recurs, pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Comisia pentru autorizarea antrepozitelor fiscale şi a importatorilor de produse accizabile, criticându-o pentru greşita aplicare a legii şi invocând în drept motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul-pârât a reiterat prin motivele de recurs excepţia de inadmisibilitate, întemeiată pe prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, solicitând a se reţine că parcurgerea procedurii prealabile este necesară în cazul formulării cererilor de suspendare a executării unor acte administrative, cum este cazul deciziei nr. 335 din 23 septembrie 2005, în raport cu care nu s-a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile.
Recurentul a mai susţinut că cererea de suspendare formulată nu este întemeiată şi în mod greşit a fost admisă de instanţă, întrucât nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor legale cerute de art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004. Astfel, recurentul a menţionat că reclamanta a depus la dosar contracte cu valabilitate limitată, până la 31 decembrie 2005, astfel că nu a făcut dovada prejudiciului cert şi iminent, prezumţia de legalitate de care se bucură actul administrativ atacat nefiind răsturnată, cu atât mai mult, cu cât elementele ce au stat la baza emiterii deciziei de revocare, subzistă şi în prezent.
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte, examinând actele şi lucrările dosarului, în raport cu prevederile legale incidente, incluzând art. 3041 C. proc. civ. şi prin prisma criticilor recurentului-pârât, apreciază că instanţa de fond a dat o corectă şi legală interpretare probelor administrate în cauză, pronunţând o hotărâre ce va fi menţinută.
Înalta Curte reţine că potrivit art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, reclamanta a dovedit îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii exprese, prevăzute de lege, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă, atunci când a solicitat suspendarea executării deciziei nr. 335 din 23 septembrie 2005, de încetare a autorizaţiei de antrepozit fiscal, emisă de recurentul-pârât, după ce anterior, prin Decizia nr. 275 din 25 august 2005, s-a dispus revocarea aceleiaşi autorizaţii.
Cu temei a reţinut prima instanţă că împrejurările concrete în care a fost emisă această din urmă decizie, respectiv după ce fusese deja formulată şi încuviinţată cererea de suspendare a primei decizii, aceea de revocare a autorizaţiei de antrepozit fiscal, conturează aparenţa de drept şi îndeplinirea cerinţei cazului bine justificat.
Totodată, contrar susţinerilor recurentului-pârât, Înalta Curte reţine că şi cea de-a doua condiţie vizând paguba iminentă, a fost dovedită, întrucât urmare a pierderii valabilităţii autorizaţiei, reclamanta-intimată nu ar mai fi putut să-şi onoreze contractele pe care le avea în desfăşurare, cu consecinţe financiare pentru societate, ca şi pentru partenerii săi contractuali care, astfel, rămâneau fără carburantul necesar pentru încălzire şi alte activităţi.
În fine, nefondată este susţinerea recurentei şi cu privire la necesitatea parcurgerii procedurii prealabile în cazul cererilor de suspendare întemeiate pe prevederile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, întrucât, astfel după cum a reţinut şi prima instanţă, a fost îndeplinită cerinţa existenţei unei acţiuni pe rol, impusă de textul legal, special aplicabil.
Faţă de cele menţionate, conform art. 312 C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei civile nr. 894 din 17 aprilie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3964/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3966/2006. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
