ICCJ. Decizia nr. 3966/2006. Contencios. Alte cereri. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 3966/2006

Dosar nr. 8164/54/2006

Şedinţa publică din 14 noiembrie 2006

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 1159 din 28 aprilie 2006, la Curtea de Apel Craiova, reclamanţii M.T., în calitatea sa de acţionar majoritar al SC S. SA Slatina, societatea comercială mai sus menţionată şi SC M.G. SA Slatina au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi Olt, Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Slatina, desfiinţarea tuturor actelor subsecvente unui proces-verbal de constatare încheiat de Camera de Conturi Olt împreună cu Direcţia Generală a Finanţelor Publice Olt, printre care şi a unei încheieri de carte funciară nr. 6602, de radiere a ipotecii din data de 17 noiembrie 2003.

La termenul din 19 mai 2006, instanţa a disjuns cererea de desfiinţare a încheierii sus menţionate, formându-se apoi dosarul nr. 8164/54/2006 al aceleiaşi secţii.

Prin sentinţa civilă nr. 582 din 2 iunie 2006, pronunţată în dosarul nou format, a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Slatina.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, potrivit art. 50 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi publicităţii imobiliare, încheierea de înscriere în cartea funciară sau de respingere (a cererii de înscriere) poate fi atacată cu plângere, care se depune la biroul teritorial şi se înscrie în cartea funciară, fiind apoi trimisă judecătoriei în a cărei rază de competenţă teritorială se află imobilul.

În speţă, a constatat instanţa că imobilul este situat în Slatina, astfel încât competentă este Judecătoria Slatina.

Împotriva acestei încheieri au declarat în termen recursul de faţă, reclamanţii M.T., SC S. SA şi SC M.G. SA, cererea fiind legal timbrată.

În motivare, recurenţii arată că această cerere a lor a fost în mod greşit ruptă din contextul întregii acţiuni, întrucât toate capetele de cerere nu puteau fi soluţionate decât împreună, pe baza raporturilor dintre fapte.

Pretind recurenţii că acţiunea putea fi soluţionată numai prin adecvarea faptelor la situaţia juridică creată şi obligatorie pentru judecătorii fondului, atât prin dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., cât şi prioritară prin prevederile art. 6 şi 10 din Legea nr. 304/3004.

Recursul nu se fondează.

Din motivarea acţiunii, depusă în copie în dosarul de fond format prin disjungere, rezultă că, în fapt, în baza unui titlu de creanţă - procesul-verbal de constatare nr. 550 din 20 iunie 2003, societatea comercială reclamantă, S.M. SA, în calitate de debitoare, a făcut obiectul unei executări silite mobiliare şi imobiliare.

Imobilul proprietatea debitoarei, format din teren şi clădire şi situat în Slatina, a fost vândut la licitaţie în procedura prevăzută de art. 488 şi urm. (Cap. IV „urmărirea silită asupra bunurilor imobile") C. proc. civ.

Anterior începerii procedurii de executare silită, imobilul fusese ipotecat în favoarea reclamantei M.G. SA.

Dar după adjudecarea imobilului de către un terţ cumpărător, în aplicarea art. 518 alin. (3) C. proc. civ., judecătorul delegat la Registrul de carte funciară a pronunţat încheierea nr. 6602 din 17 noiembrie 2003, prin care a dispus radierea ipotecii înscrise, până atunci în favoarea reclamantei creditor ipotecar.

Reclamanţii critică prin acţiune această încheiere, ca nelegală, considerând că nu erau aplicabile în cauză dispoziţiile art. 518 C. proc. civ.

Potrivit art. 47 şi 49 din Legea nr. 7/1996, cererea de înscriere a unui drept sau de radiere a unei sarcini asupra unui imobil se depune la biroul teritorial al oficiului teritorial şi se aprobă ori, după caz, se respinge, printr-o încheiere a judecătorului delegat.

Iar conform art. 50 alin. (2) din aceeaşi lege, plângerea împotriva unei încheieri a judecătorului delegat se depune la biroul teritorial care o înaintează apoi judecătoriei în a cărei rază de competenţă teritorială este imobilul.

Ca urmare, instanţa de fond s-a dezînvestit în mod legal de acest capăt de cerere, pe temeiul textului legal mai sus amintit.

Chiar dacă în cauză toate actele a căror desfiinţare se solicită, sunt subsecvente şi rezultă dintr-un unic titlu de creanţă, competenţa materială a cererii disjunse aparţine altei instanţe, pe temeiul Legii nr. 7/1996, sub incidenţa căreia s-a pronunţat încheierea atacată, iar normele de competenţă materială sunt imperative.

Potrivit art. 159 pct. 2 C. proc. civ., necompetenţa este de ordine publică, atunci când pricina este de competenţa unei instanţe de alt grad. Aşa fiind, instanţa este obligată a-şi verifica, din oficiu, competenţa. Numai dacă ea este competentă material poate face aplicarea art. 129 alin. (5) C. proc. civ., pe care recurenţii îl invocă acum, considerând că instanţa de fond nu şi-a exercitat rolul activ.

În fine, dispoziţiile art. 6 şi 10 din Legea nr. 304/2004 nu sunt incidente în cauză, având în vedere că în speţă reclamanţilor nu li s-a refuzat dreptul la un proces echitabil, ci doar s-a stabilit, în limitele legii, instanţa competentă pentru un anumit capăt de cerere, fără ca această dispoziţie să reprezinte o discriminare faţă de recurenţi cu privire la exerciţiul drepturilor lor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de M.T., SC S. SA Slătioara şi SC M.G. SA Slătioara împotriva sentinţei civile nr. 582 din 2 iunie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2006.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3966/2006. Contencios. Alte cereri. Recurs