ICCJ. Decizia nr. 3970/2006. Contencios. Anulare acte administrativ cu caracter normativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3970/2006
Dosar nr. 15228/2/2005
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 10 martie 2003, reclamanta N.M. a chemat în judecată pe pârâţii Guvernul României, Consiliul Local şi Primăria municipiului Buzău, solicitând anularea HG nr. 1348/2001, poziţia nr. 1302 din anexe (M. Of. nr. 621 bis/22.08.2002) şi suspendarea executării, în temeiul art. 9 din Legea nr. 29/1990.
În motivarea acţiunii, reclamanta arată că hotărârea de Guvern a cărei anulare o solicită, s-a bazat pe Hotărârea Consiliului Local nr. 117/1999, emisă de Primăria municipiului Buzău, unde, însă, apare la poziţia nr. 1312.
Susţine reclamanta, că suprafaţa de 2113 mp, nu a aparţinut niciodată domeniului public, că terenul a fost preluat de stat fără titlu valabil şi fără despăgubire.
Prin sentinţa civilă nr. 2018 din 27 noiembrie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost supusă acţiunea ca tardiv introdusă.
Prin Decizia civilă nr. 436 din 28 ianuarie 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de reclamantă, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe, reţinând că instanţa de fond nu a făcut o distincţie clară între lipsa procedurii prealabile, tardivitatea acestei proceduri şi tardivitatea sesizării instanţei, iar părţile prezente au pus concluzii pe probleme diferite.
După rejudecare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1821 din 8 noiembrie 2005, a respins acţiunea, ca inadmisibilă, reţinând că termenul de 30 de zile, prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/1990, a fost depăşit, ceea ce echivalează cu lipsa procedurii prealabile.
Împotriva acestei ultime soluţii a declarat recurs, reclamanta N.M., susţinând, în esenţă, că faţă de organul emitent, procedura prealabilă a fost îndeplinită prin notificare şi ulterior, prin introducerea în justiţie la Tribunalul Buzău, a cererii în revendicare.
Conform Legii nr. 213/1998 şi a Legii nr. 10/2001, precizează recurenta, pârâta avea obligaţia să retragă actul emis până la rezolvarea litigiului. Mai susţine recurenta, că instanţa trebuia să dea prioritate reglementărilor internaţionale privind Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale care prevede că: „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale".
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin acţiunea înregistrată la 10 martie 2003, reclamanta N.M. a solicitat anularea HG nr. 1348/2001, emisă de Guvernul României.
Potrivit dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 29/1990, în vigoare la acea dată, anterior introducerii acţiunii, reclamanta trebuia să se adreseze organului emitent, pentru retragerea actului.
Din practicaua sentinţei civile nr. 1143 din 27 noiembrie 2002, pronunţată în dosarul nr. 1725/2002, rezultă că recurenta-reclamantă a susţinut că a aflat de existenţa HG nr. 1348/2001, cu ocazia judecării dosarului de revendicare aflat pe rolul Tribunalului Buzău.
După cum rezultă din considerentele acestei hotărâri, acţiunea prin care reclamanta a solicitat anularea aceleaşi hotărâri de Guvern, a fost înregistrată la data de 21 octombrie 2002, fiind respinsă pentru neîndeplinirea procedurii prealabile la data de 27 noiembrie 2002.
Recurenta-reclamantă s-a adresat Primului Ministru, la data de 22 ianuarie 2003, cerere care, însă, nu poartă un număr de înregistrare.
Rezultă, deci, că de la data de 21 octombrie 2002, când a fost înregistrată iniţial prima acţiune şi până la data de 22 ianuarie 2003, când s-a adresat primului ministru, au trecut mai mult de 30 de zile.
Aşa fiind, în mod corect instanţa de fond a apreciat ca fiind tardivă îndeplinirea procedurii prealabile, motiv pentru care recursul declarat de reclamantă se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de N.M. împotriva sentinţei civile nr. 1821 din 8 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3969/2006. Contencios. Anulare acte... | ICCJ. Decizia nr. 3973/2006. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
