ICCJ. Decizia nr. 3974/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform O.U.G. nr. 214/1999( calitatea de luptator în rezistenţa anticomunistă). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3974/2006
Dosar nr. 7175/1/2006
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 30 decembrie 2005, reclamantul U.I. a solicitat obligarea pârâtei Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă să rezolve cererea sa din data de 15 august 2005, plus cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii s-a arătat că reclamantul a fost deţinut politic, iniţiator al unei organizaţii anticomuniste, a fost arestat de mai multe ori în perioada 1965 - 1989 şi internat în închisoare politică specială. S-a mai precizat că reclamantul s-a adresat pârâtei pentru a-i recunoaşte calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă, însă pârâta i-a respins cererea, fără să-i comunice Decizia şi refuzând să-i răspundă la cererea sa din data de 15 august 2005.
Prin sentinţa civilă nr. 19/2006 a Curţii de Apel Piteşti, secţia de contencios administrativ, a fost respinsă excepţia puterii de lucru judecat invocată de Ministerul Justiţiei şi acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Instanţa a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 206/2003 a Curţii de Apel Piteşti, irevocabilă prin Decizia nr. 6938/2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost respinsă acţiunea reclamantului prin care contesta Decizia din data de 28 martie 2002, emisă de pârâtă, decizie prin care s-a respins cererea acestuia de recunoaştere a calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, întrucât reclamantul nu a depus acte din care să rezulte îndeplinirea dispoziţiilor OUG nr. 214/1999. S-a mai reţinut că prin acţiunea de faţă nu se contestă aceeaşi decizie a pârâtei, astfel încât nu există autoritate de lucru judecat, însă acţiunea s-a apreciat ca neîntemeiată, deoarece reclamantul, neprocurând înscrisuri noi, nu poate pretinde pârâtei să emită acte administrative în mod nelimitat pentru aceeaşi situaţie.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen, reclamantul.
În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că reclamantul a depus înscrisuri noi faţă de cele care au fost avute în vedere la pronunţarea sentinţei civile nr. 206/2003 a Curţii de Apel Piteşti, probe care nu au fost analizate nici de pârâtă şi nici de instanţa de fond.
Verificând cauza, în funcţie de motivarea recursului şi având în vedere dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Curtea reţine următoarele.
Prin sentinţa civilă nr. 206/2003 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, irevocabilă prin Decizia nr. 6938/2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, a fost respinsă acţiunea reclamantului, prin care a solicitat anularea deciziei pârâtei din data de 28 martie 2002, comunicată sub nr. 12/2000 din 17 martie 2003, reţinându-se că nu sunt dovezi care să demonstreze calitatea reclamantului de luptător în rezistenţa anticomunistă în condiţiile OUG nr. 214/1999.
La data de 15 august 2005, reclamantul a solicitat revizuirea deciziei emise de pârâtă la 28 martie 2002 (nr. 2434/2002), prin care se respinsese cererea sa de constatare a calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, motivând că a înaintat comisiei acte doveditoare privind susţinerile sale, însă după data de 28 martie 2002, deoarece nu a cunoscut că pârâta se pronunţase asupra cererii.
Aceste acte doveditoare sunt: ordonanţa din data de 21 februarie 1975 a Procuraturii Republicii Socialiste România - Procuratura Locală Curtea de Argeş, ordonanţa nr. 17/C/1975 prin care s-a dispus internarea conform Decretului nr. 92/1965; biletul de internare la Secţia Bălăceanca a Spitalului nr. 9 Bucureşti; biletul de externare nr. 1417/1975; certificate de concediu medical din anul 1975; două declaraţii olografe ale numiţilor M.I. şi Z.N., privind internările recurentului în spitalul de psihiatrie.
Pârâta-intimată nu a răspuns cererii formulate la data de 15 august 2005, de reclamantul-recurent, astfel încât acesta a formulat prezenta acţiune întemeiată pe dispoziţiile art. 8 alin. (1) ultima teză din Legea nr. 554/2004.
Curtea apreciază că pârâta în mod nejustificat nu a soluţionat cererea petentului, astfel încât, în urma admiterii recursului şi a modificării sentinţei, aceasta va fi obligată să răspundă solicitării reclamantului din data de 15 august 2005.
Conform art. 274 C. proc. civ., pârâta-intimată va fi obligată la cheltuieli de judecată reprezentând taxe de timbru conform dovezilor aflate la dosar - 2,15 lei RON.
Celelalte cheltuieli menţionate de recurent nu sunt dovedite, iar despăgubirile precizate în faza recursului nu pot fi analizate, nefiind solicitate prin acţiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de U.I. împotriva sentinţei nr. 19/F-C din 27 februarie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată şi, în fond, admite acţiunea formulată de U.I. Obligă pârâta să soluţioneze cererea reclamantului formulată la data de 15 august 2005 şi să plătească acestuia 2,15 RON cheltuieli de judecată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3973/2006. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 3975/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
