ICCJ. Decizia nr. 3976/2006. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3976/2006
Dosar nr. 10759/1/2006
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 28 martie 2006, reclamanta SC U. SA Târgovişte a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti, solicitând anularea procesului-verbal nr. 733461 din 4 noiembrie 2005, prin care s-a reţinut că societatea şi-a pierdut înlesnirile de plată acordate prin Convenţia nr. 161 din 4 decembrie 2002, încheiată cu Ministerul Finanţelor Publice, nr. ET/6047/14 din 6 decembrie 2002 şi nr. ET/6047/2 din 6 decembrie 2002, încheiate cu C.N.A.S., întrucât nu au fost respectate dispoziţiile art. 7 pct. 6 din Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 580/2002.
Mai susţine reclamanta, că s-a mai reţinut prin procesul-verbal de control şi încălcarea art. 16 din OUG nr. 40/2002, constând în participarea la proceduri de privatizare organizate de instituţiile publice, implicate sau de agenţii de privatizare în vederea cumpărării de acţiuni, de la alte societăţi comerciale.
Reclamanta susţine că procesul-verbal este lovit de nulitate, întrucât nu îndeplineşte condiţiile imperative prevăzute de art. 43 din OG nr. 92/2003.
Cu privire la cele reţinute prin acest act, reclamanta arată că acestea nu sunt întemeiate, deoarece nu s-a avut în vedere faptul că la data emiterii procesului-verbal, OUG nr. 40/2002 era abrogată expres de art. 4 din OUG nr. 26/2005.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 115 din 28 aprilie 2006, a admis acţiunea formulată de reclamantă şi a anulat actul administrativ atacat.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs, pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, susţinând că aceasta este nelegală, întrucât reclamanta a procedat la vânzarea de active corporale către diverse persoane fizice şi juridice, fără a transmite organismului fiscal intenţia de înstrăinare.
Instanţa de fond nu a reţinut faptul că toate cele 3 convenţii se aflau în derulare în perioada martie 2003 - martie 2005 şi că sumele eşalonate la plată prin aceste convenţii au fost achitate în totalitate abia în luna martie 2005, şi nu în luna noiembrie 2004, cum în mod eronat a reţinut instanţa.
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. (1) din OUG nr. 40/2002, „nerespectarea termenelor de plată şi a condiţiilor în care s-au acordat înlesnirile la plată, atrage anularea acestora sau continuarea după caz, a executării silite pentru întreaga sumă neplătită şi obligaţia de plată a majorărilor de întârziere şi a penalităţilor de întârziere calculate de la data la care termenul sau condiţiile nu au fost respectate".
Prin procesul-verbal încheiat la 3 noiembrie 2005 s-a efectuat inspecţie fiscală la SC U. SA Târgovişte, pentru perioada 1 ianuarie 2003 - aprilie 2005, reţinându-se că intimata-reclamantă nu a respectat dispoziţiile art. 25 alin. (1) din OUG nr. 40/2002.
Organul de control, însă, nu a avut în vedere la întocmirea procesului-verbal atacat prevederile OUG nr. 26/2005, care la art. 1 pct. 4, precizează că: „la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă OUG nr. 40/2002 pentru recuperarea arieratelor bugetare".
În art. 3 pct. 6, aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 244/2005 pentru aprobarea OUG nr. 26/2005, prevede o dispoziţie legală de protecţie fiscală a debitorilor care au stins anticipat ratele eşalonate.
Potrivit acestui text de lege „pentru debitorii care au stins anticipat ratele eşalonate, deşi prin graficul de plată erau stabilite termene şi după data menţionată al alin. (1), precum şi pentru debitorii care au beneficiat de înlesniri la plată ale căror termene de plată din grafice au expirat până la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanţe sau expiră până la data menţionată la alin. (1), înlesnirea la plată se consideră respectată la data la care toate condiţiile au fost sau vor fi îndeplinite, dar nu mai târziu de data menţionată la alin. (1), inclusiv în situaţia în care nu au fost constituite în termen garanţiile, sau nu a fost anunţată înstrăinarea de active".
În cazul în speţă, intimata-reclamantă a achitat valorile aferente convenţiei încheiate cu C.N.A.S., în luna aprilie 2005, deşi scadenţa ultimei rate era la 20 august 2006. Referitor la Convenţia încheiată cu Ministerul Finanţelor Publice, la data de 4 decembrie 2002, aceasta a fost achitată în data de 17 august 2004, deşi scadenţa ultimei rate era la 15 august 2006.
În condiţiile în care SC U. SA Târgovişte a achitat ratele de eşalonare cu anticipaţie, executarea silită nu se mai impunea, anularea înlesnirilor la plată fiind şi tardivă.
Faptul că intimata-reclamantă a respectat condiţiile prevăzute de art. 7 din Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 580/2002 rezultă şi din adresele nr. 55180 din 25 iulie 2006 şi nr. 55177 din 25 septembrie 2003, depuse la dosarul cauzei, prin care Agenţia Naţională de Administrare Fiscală recunoaşte că înlesnirile la plata obligaţiilor restante la bugetul de stat acordate în baza OUG nr. 40/2002 prin cele 3 convenţii au fost finalizate cu respectarea condiţiilor.
Având în vedere cele mai sus expuse, recursul declarat de pârât se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili împotriva sentinţei nr. 115 din 28 aprilie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3975/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3977/2006. Contencios → |
|---|
