ICCJ. Decizia nr. 3982/2006. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3982/2006
Dosar nr. 37748/2/2005
Şedinţa publică din 15 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa înregistrată la 20 mai 2005, reclamantul P.P. a solicitat anularea Ordinului nr. 176 din 21 aprilie 2005, emis de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, reintegrarea sa în funcţia publică de conducere de director adjunct al Direcţiei de audit Public Intern sau într-o funcţie publică de conducere similară celei deţinute anterior şi obligarea pârâtului la plata de despăgubiri, reprezentând drepturile salariale de care ar fi beneficiat pentru funcţia avută la data întocmirii ordinului contestat.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a îndeplinit funcţia publică de conducere de director adjunct al Direcţiei de Audit Public Intern din cadrul ministerului pârât, până la data de 21 aprilie 2005, când, în mod retroactiv şi cu încălcarea prevederilor art. 75 lit. d), art. 84 alin. (4) şi (9) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a fost trecut într-o funcţie publică de execuţie, ceea ce echivalează cu aplicarea unei sancţiunii disciplinare şi nu constituie o măsură de reorganizare, cum s-a motivat în ordinul de eliberare a sa din funcţia deţinută.
La data de 11 ianuarie 2006, pârâtul a invocat excepţia lipsei procedurii prealabile, arătând că reclamantul avea obligaţia să îndeplinească procedura administrativă prealabilă în cazul contestării unui ordin de modificare a raportului de serviciu.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa civilă nr. 113 din 18 ianuarie 2006, prin care a respins, ca nefondată, excepţia procedurii prealabile, a admis acţiunea, a anulat Ordinul nr. 176 din 21 aprilie 2005, emis de Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, a dispus reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior sau într-o funcţie publică echivalentă acesteia şi a obligat pârâtul să plătească reclamantului, drepturile băneşti cuvenite pentru funcţia publică de conducere deţinută de la data emiterii ordinului, până la reintegrarea efectivă, precum şi cheltuielile de judecată în sumă de 540 RON.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a considerat că reclamantul nu avea obligaţia îndeplinirii procedurii administrative prealabile pentru ordinul de eliberare sa din funcţia publică de conducere, care echivalează cu încetarea raporturilor de serviciu, în conformitate cu dispoziţiile art. 84 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 188/1999 şi pentru care aceeaşi lege prevede posibilitatea contestării direct la instanţa de contencios administrativ.
Pe fondul cauzei, s-a constatat nelegalitatea ordinului atacat pentru încălcarea prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţia României, avându-se în vedere că eliberarea din funcţie a reclamantului a fost dispusă la 21 aprilie 2005 cu efect retroactiv, de la data de 31 martie 2005.
De asemenea, instanţa de fond a constatat că ordinul emis de pârât nu este conform dispoziţiilor art. 84 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 188//1999, întrucât eliberarea din funcţie a reclamantului nu s-a justificat printr-o reorganizare efectivă a activităţii, în sensul de modificare substanţială a atribuţiilor autorităţii sau instituţiei publice, precum şi a structurii organizatorice a compartimentelor.
Pe baza înscrisurilor depuse în cauză, s-a reţinut că după reorganizarea şi divizarea Direcţiei de Audit Public Intern în două servicii distincte, reclamantului nu i s-a oferit o funcţie publică de conducere echivalentă, aşa cum s-a procedat în cazul funcţionarului care ocupa funcţia de director şi care a fost numit într-o funcţie de conducere la Direcţia de Îndrumare şi Asistenţă a Contribuabililor.
Analizând succesiunea de acte administrative normative şi individuale întocmite pentru structura organizatorică a autorităţii pârâte, instanţa de fond a considerat că nu a fost dovedită o reorganizare reală a activităţii, în sensul prevăzut de art. 84 alin. (7) din Legea nr. 188/1999, cu atât mai mult, cu cât la data de 12 mai 2005, a fost înfiinţată din nou Direcţia de Audit Public Intern la care a lucrat reclamantul în funcţia publică de conducere de director adjunct.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul a criticat soluţia de respingere a excepţiei privind neîndeplinirea procedurii administrative prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, susţinând că instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile art. 89 din Legea nr. 188/1999, republicată, deşi ordinul atacat a modificat raporturile de serviciu ale intimatului şi nu a determinat încetarea acestora.
Recurentul a precizat că mutarea intimatului, prin redistribuire, nu echivalează cu încetarea raporturilor de serviciu, când se poate ataca actul administrativ direct la instanţa competentă.
Aplicarea greşită a legii a fost invocată şi în privinţa soluţiei dată pe fondul cauzei, cu motivarea că instanţa de fond a constatat efectele retroactive ale ordinului contestat, fără a avea în vedere că a fost emis ca urmare a reorganizării Direcţiei de Audit Public Intern la data de 31 martie 2005, în baza HG nr. 208/2005.
Recurentul a susţinut că instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile art. 84 alin. (4), coroborat cu art. 85 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, în condiţiile în care nu a avut loc o încetare a raporturilor de serviciu, fiind dispusă numai modificarea lor, datorită reorganizării activităţii prin HG nr. 208/2005, care a modificat structura organizatorică a mai multor compartimente din cadrul instituţiei.
Recurentul a arătat că intimatul a cunoscut noua structură organizatorică şi prin cererea înregistrată sub nr. 93751 din 13 aprilie 2005 a solicitat detaşarea la unul din cele două servicii înfiinţate după desfiinţarea Direcţiei de Audit Public Intern, dar nu erau îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 77 din Legea nr. 188/1999, pentru detaşarea funcţionarului public.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu dispoziţiile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Structura organizatorică a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, aprobată prin Anexa nr. 4 a HG nr. 208/2005, nu a mai cuprins Direcţia de Audit Public Intern, care a fost reorganizată în Serviciu de Audit Public Intern şi Serviciul de Inspecţie pentru Activitatea Internă.
În baza acestui act normativ, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a dispus prin Ordinul nr. 175 din 21 aprilie 2005, transformarea celor două funcţii publice de conducere de director şi director adjunct la Direcţia de Audit Public Intern, în funcţii publice de execuţie de auditor clasa I, grad superior, treapta I la Serviciul de Audit Public Intern, mutarea definitivă a personalului direcţiei cu funcţii publice de execuţie în cadrul celor două servicii şi a aprobat numărul total de posturi şi structura serviciilor.
La aceeaşi dată, recurentul a emis Ordinul nr. 176, de eliberare a reclamantului din funcţia publică de conducere de director adjunct, cu începere de la 31 martie 2005 şi de mutare definitivă a acestuia în funcţia publică de execuţie de auditor clasa I, grad superior, treapta I în cadrul Serviciului de Audit Public Intern.
Eliberarea funcţionarului public din funcţia publică de conducere deţinută, ca urmare a reorganizării activităţii autorităţii publice, reprezintă unul din cazurile de încetare a raporturilor de serviciu, prevăzut în art. 84 din Legea nr. 188/1999 republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Instanţa de fond a interpretat corect aceste dispoziţii legale, constatând că eliberarea dintr-o funcţie publică de conducere reprezintă încetarea raporturilor de serviciu specifice funcţiei respective, astfel încât funcţionarul nemulţumit se poate adresa direct instanţei de contencios administrativ, potrivit art. 89 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, republicată.
Recurentul a susţinut neîntemeiat că ordinul său a avut ca obiect numai modificarea raporturilor de serviciu, prin mutarea intimatului, întrucât această măsură este accesorie celei de eliberare din funcţia publică de conducere şi care a determinat încetarea raporturilor de serviciu existente între categoria funcţionarilor publici de conducere şi autoritatea publică.
În consecinţă, instanţa de fond a respins corect excepţia privind neîndeplinirea procedurii administrative prealabile.
Criticile formulate pe fondul cauzei vor fi respinse, întrucât prima instanţă a constatat corect nelegalitatea Ordinului nr. 176 din 21 aprilie 2005, atât în privinţa efectelor retroactive produse asupra carierei intimatului, cât şi în ceea ce priveşte dreptul acestuia la menţinerea categoriei funcţionarilor publici de conducere, dobândită în martie 2004.
În mod nelegal, intimatul a fost eliberat la data de 21 aprilie 2005, din funcţia publică de conducere, cu începere de la data de 31 martie 2005.
Recurentul a invocat ca temei pentru aplicarea retroactivă a actului său, HG nr. 208/2005, motivând că activitatea sa a fost reorganizată de la data intrării în vigoare a acestei hotărâri de guvern (M. Of. nr. 269/31.03.2005).
Această apărare a fost corect respinsă de instanţa de fond, întrucât HG nr. 208/2005 a aprobat în Anexa nr. 4 numai structura organizatorică a autorităţii recurente şi nu a produs de drept efecte asupra carierei funcţionarilor publici, astfel că pentru punerea ei în aplicare a fost necesară întocmirea unor acte administrative individuale de către recurentă, cum este ordinul dedus judecăţii în prezenta cauză.
De asemenea, mutarea definitivă a intimatului într-o funcţie publică de execuţie nu a fost justificată de reorganizarea în mod real şi efectiv a direcţiei la care îndeplinea o funcţie publică de conducere, întrucât cele două servicii înfiinţate prin HG nr. 208/2005 au preluat activitatea direcţiei desfiinţate, fără a fi schimbate atribuţiile funcţionarilor publici şi fiind menţinut un post de conducere, de şef al Serviciului de Inspecţie pentru Activitatea Internă.
În atare situaţie, divizarea fostei direcţii în două servicii distincte nu reprezintă o modificare substanţială a structurii organizatorice a compartimentelor, în sensul prevăzut de art. 84 alin. (7) din Legea nr. 188/1999, republicată, pentru reorganizarea activităţii autorităţii publice.
Instanţa de fond a reţinut corect că nici în ipoteza redistribuirii personalului, recurentul nu a respectat dispoziţiile art. 84 alin. (4) lit. b) şi art. 87 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 188/1999, republicată, pentru că intimatului nu i s-a oferit o funcţie publică echivalentă funcţiei deţinută, fiind mutat fără acordul său într-o funcţie publică inferioară.
Cererea înregistrată sub nr. 93751 din 13 aprilie 2005 nu exprimă acordul intimatului pentru numirea într-o funcţie de execuţie, dat fiind că s-a solicitat expres numirea în funcţia publică de conducere de şef serviciu la unul din cele două servicii înfiinţate, chiar dacă s-au invocat greşit prevederile legale privind detaşarea.
În consecinţă, noua structură organizatorică a autorităţii recurente nu a impus măsuri de personal de natura celei dispuse în cazul intimatului, care reprezintă o retrogradare efectuată nelegal, fără a se fi dovedit imposibilitatea numirii lui într-un post comparabil cu postul deţinut, sub aspectul ierarhiei funcţionarilor publici şi al drepturilor salariale sau refuzul său de a ocupa un asemenea post.
Concluzia instanţei de fond, privind lipsa unei reorganizări reale a compartimentului la care intimatul ocupa funcţia de director adjunct, este susţinută şi de noua structură organizatorică a autorităţii recurente, aprobată prin Anexa nr. 4 la HG nr. 436/2006 şi care a prevăzut funcţionarea Direcţiei de Audit Public Intern.
Faţă de considerentele expuse, se constată că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate şi pe cale de consecinţă, prezentul recurs va fi respins ca nefondat.
În temeiul art. 274, raportat la art. 316 C. proc. civ., recurentul va fi obligat să plătească intimatului cheltuieli de judecată în sumă de 700 RON.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei civile nr. 113 din 18 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurentul la suma de 700 RON cheltuieli de judecată către reclamantul P.P.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3981/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3985/2006. Contencios. Litigiu privind regimul... → |
|---|
