ICCJ. Decizia nr. 3985/2006. Contencios. Litigiu privind regimul străinilor. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3985/2006
Dosar nr. 513/1/2006
Şedinţa publică din 15 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 95 din 11 octombrie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 467/CAF/2005, a fost respinsă, ca tardivă, acţiunea formulată de reclamanta SC E. SRL Focşani, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei şi Comerţului.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la repararea daunelor materiale în sumă de 868.956 dolari SUA reprezentând despăgubiri băneşti, motivat de emiterea procesului-verbal de constatare a contravenţiei nr. 242 din 13 mai 2004.
Acest proces-verbal a fost nelegal încheiat şi printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă s-a dispus anularea lui, întrucât pe perioada cât s-a judecat cauza, reclamantei i-a fost sistată activitatea economică şi s-a solicitat obligarea autorităţii pârâte la suportarea prejudiciului încercat de aceasta.
S-a apreciat că acţiunea reclamantei este tardivă, pentru că actul administrativ cauzator de prejudicii pe care şi-a întemeiat reclamanta, acţiunea, i-a fost comunicat acesteia la data de 13 septembrie 2004, putea fi promovată acţiunea cel mai târziu la data de 13 martie 2005, iar acţiunea a fost expediată prin poştă la data de 28 iunie 2005.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamanta, apreciind că sentinţa este nelegală şi netemeinică.
Se apreciază că excepţia tardivităţii a fost admisă greşit, având în vedere că actul administrativ cauzator de prejudicii este procesul-verbal de contravenţie nr. 242 din 13 mai 2004, prin care a fost anulată autorizaţia de valorificare a deşeurilor metalice feroase Seria AV nr. 043/40, act comunicat la data de 20 mai 2004.
Termenul de 6 luni reţinut de instanţă, precizat de art. 11 din Legea nr. 554/2004, nu ar avea aplicabilitate în speţă, fiind aplicabile dispoziţiile art. 19 din aceeaşi lege.
Acţiunea pentru despăgubiri nu este tardivă exercitată separat de acţiunea în anularea procesului-verbal de contravenţie, pentru că termenul de prescripţie curge potrivit art. 19 alin. (1) de la data la care societatea a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei, iar data de la care societatea putea să aibă certitudinea existenţei unei pagube şi a cunoscut întinderea pagubei, este momentul rămânerii irevocabile a hotărârii prin care a fost anulat procesul-verbal de contravenţie, respectiv 24 mai 2005.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe art. 3041 C. proc. civ.
Ministerul Economiei şi Comerţului a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
A fost invocată şi nulitatea cererii de recurs, raportat la dispoziţiile art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., pentru că cererea nu menţionează motivele de drept, de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Referitor la soluţia instanţei de fond, se consideră că actul la care face referire recurenta (procesul-verbal de contravenţie nr. 242 din 13 mai 2004), este supus analizei prin prisma unui alt act normativ (OG nr. 2/2001, cu aprobările şi modificările ulterioare) şi nu a Legii nr. 554/2004.
Actul administrativ cauzator de prejudicii este considerat procesul-verbal de contravenţie, dar acţiunea reclamantei a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Prin raportarea la dispoziţiile Legii nr. 554/2004, trebuie să se ţină seama de obiectul acţiunii judiciare în contencios administrativ, aşa cum a fost reglementat în art. 8.
Pentru ca instanţa de contencios administrativ să hotărască cu privire la despăgubirile pentru daune materiale şi morale cauzate, instanţa ar trebui să soluţioneze cererea al cărei obiect trebuie să se regăsească în dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Analizând actele depuse la dosar, motivele de recurs, susţinerile părţilor şi dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte va respinge recursul declarat, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Reclamanta-recurentă a fost sancţionată prin procesul-verbal de contravenţie nr. 242 din 13 mai 2004, cu anularea autorizaţiei de valorificare Seria AV nr. 043/40 din 16 mai 2001.
Această sancţiune contravenţională a fost contestată de recurenta-reclamantă, în conformitate cu dispoziţiile OG nr. 2/2001, iar prin sentinţa civilă nr. 552 din 17 februarie 2005 a Judecătoriei Focşani, a fost admisă plângerea şi a fost anulat procesul-verbal de contravenţie nr. 242 din 13 mai 2004, sentinţă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 202 din 24 mai 2005 a Tribunalului Vrancea, secţia comercială şi de contencios administrativ.
La dosarul instanţei de fond a fost depusă şi plângerea adresată Judecătoriei Focşani, din care rezultă că recurenta-reclamantă a solicitat, alături de anularea procesului-verbal şi obligarea Ministerului Economiei şi Comerţului şi a Comisiei Naţionale pentru Reciclarea Materialelor, la plata sumei de 5000 Euro/zi de întârziere pentru pagubele materiale produse ca urmare a anulării nelegale a autorizaţiei AV 043/40 din 16 mai 2001 şi a refuzului de prelungire a autorizaţiei de valorificare Seria AV nr. 043/40 din 16 mai 2001.
Instanţa care a soluţionat plângerea contravenţională, nu s-a pronunţat asupra cererii privind obligarea la plata daunelor materiale, provocate de anularea nelegală a autorizaţiei şi refuzul de prelungire a autorizaţiei de valorificare.
Din cele prezentate rezultă că litigiul a vizat materia răspunderii contravenţionale, având în vedere că sancţiunea contravenţională aplicată prin procesul-verbal de contravenţie a fost anularea autorizaţiei de valorificare Seria AV nr. 043/40, iar plângerea împotriva sancţiunii aplicate a fost soluţionată, în conformitate cu prevederile OG nr. 2/2001, ce reprezintă legea-cadru în materia contravenţiilor, la judecătoria competentă.
În prezenta cauză, se solicită, din nou, acordarea de despăgubiri materiale ca urmare a emiterii procesului-verbal de contravenţie nr. 242 din 13 mai 2004, în temeiul art. 1 alin. (1) şi art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termen legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată".
În art. 18 sunt arătate soluţiile pe care instanţa de contencios administrativ le poate adopta.
Pentru a putea acorda despăgubiri pentru daune morale sau materiale, instanţa de contencios administrativ trebuie să fie învestită cu soluţionarea unei cereri, în condiţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În aceste condiţii, termenul de introducere a acţiunii este cel prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar instanţa de fond a reţinut corect că cererea reclamantei a fost introdusă cu depăşirea acestui termen.
În cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 554/2004, care reglementează posibilitatea celor care au obţinut, în temeiul Legii nr. 554/2004, anularea unui act administrativ, fără să ceară şi despăgubiri în acelaşi timp, să solicite acordarea despăgubirilor cauzate.
De altfel, acţiunea reclamantei-recurente este tardivă şi chiar faţă de dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 554/2004.
Plângerea împotriva procesului-verbal de contravenţie nr. 242/2004, emis de Ministerul Economiei şi Comerţului, a fost formulată la 14 mai 2004, iar în acea plângere, recurenta-reclamantă aprecia că pagubele create ar fi de 5000 Euro pe zi, ca urmare a anulării autorizaţiei de valorificare.
În baza art. 312 C. proc. civ., va fi respins recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC E. SRL Focşani împotriva sentinţei civile nr. 95 din 11 octombrie 2005 a Curţii de Apel Galaţi, secţia pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3982/2006. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 3986/2006. Contencios. Anulare act... → |
|---|
