ICCJ. Decizia nr. 3986/2006. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3986/2006
Dosar nr. 8396/1/2006
Şedinţa publică din 15 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 158 din 23 mai 2005 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, pronunţată în dosarul nr. 1136/2005, a fost respinsă acţiunea formulată de SC D.N. SA Târgu Mureş împotriva pârâtului Consiliul Local al municipiului Piatra Neamţ, cu privire la anularea raportului de inspecţie fiscală nr. 4441/2005 şi a deciziei de impunere nr. 4606/2005.
Prin aceeaşi sentinţă, contestaţia la executare formulată de aceeaşi reclamantă a fost disjunsă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamanta SC D.N. SA Târgu Mureş.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 5483 din 16 noiembrie 2005, pronunţată în dosarul nr. 2526/2005, a admis recursul declarat de reclamantă, a casat sentinţa şi a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă, cu motivarea că la dosarul de fond se află dispozitivul hotărârii, întocmit conform art. 258 alin. (1) C. proc. civ., dispozitiv care nu a fost semnat de judecător, iar potrivit aceluiaşi text, aceasta se sancţionează cu nulitatea hotărârii.
După rejudecarea cauzei, prin sentinţa nr. 57 din 7 aprilie 2006, pronunţată în dosarul nr. 94/2006/R/CCA, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins, ca inadmisibilă, acţiunea reclamantei împotriva pârâtului Consiliul Local al municipiului Piatra Neamţ, pentru anularea de acte administrative.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Târgu Mureş a reţinut că, împotriva celor două acte administrative (raportul de inspecţie fiscală nr. 4441 din 19 februarie 2005 şi Decizia de impunere nr. 4606/D din 21 februarie 2005), reclamanta a sesizat Consiliul Local Piatra Neamţ, cu contestaţia reglementată de art. 174-176 C. proCod Fiscal şi art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Reclamanta susţine că s-a adresat instanţei de contencios administrativ, pentru că în timpul soluţionării contestaţiei, pârâtul a pus în executare actele contestate.
S-a reţinut că reclamanta a sesizat instanţa de contencios administrativ, fără a mai aştepta soluţia asupra contestaţiei, apreciind că pârâtul tergiversează şi refuză nejustificat pronunţarea deciziei de respingere sau admitere a contestaţiei la care se referă art. 180 C. proCod Fiscal, însă la instanţa de contencios administrativ pot fi atacate numai deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor.
Reclamanta ar fi avut posibilitatea să renunţe la procedura administrativ-jurisdicţională, dar în condiţiile în care a optat pentru jurisdicţia administrativă-specială dar nu a mai dorit să mai aştepte finalizarea căii de atac, avea obligaţia „notificării" sau „renunţarea", în condiţiile art. 6 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004.
În cauză nu am fi nici în prezenţa unui „refuz nejustificat" de soluţionare în termenul legal al unei cereri, deoarece chiar reclamanta susţine că pârâtul i-a cerut o serie de documente, iar art. 199 alin. (2) C. proCod Fiscal permite ca în situaţiile în care, pentru soluţionarea cererii, sunt necesare informaţii suplimentare, termenul de 45 de zile se prelungeşte.
Instanţa de fond a apreciat că nu sunt date nici condiţiile de admisibilitate pe temeiul art. 58 C. proc. civ., deoarece legea specială, Legea nr. 554/2004, a instituit şi în materia suspendării executării actului administrativ atacat, o procedură derogatorie.
Pentru să sumele contestate au fost executate, reclamanta nu a mai susţinut capetele de cerere apreciate a întruni cerinţele unei contestaţii la executare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamanta SC E.O.N. SA Târgu Mureş, societate care până la 27 martie 2006 a avut denumirea de SC D.N. SA Târgu Mureş, considerând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică.
Primul motiv de recurs se referă la faptul că instanţa de fond nu s-a pronunţat şi nu a pus în discuţia părţilor primul capăt de cerere, capăt ce viza suspendarea executării vremelnice a sumelor stabilite prin raportul de inspecţie fiscală din 18 februarie 2005 şi a actelor subsecvente şi era fundamentată pe art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Al doilea motiv de recurs critică soluţia instanţei de fond, pentru că în mod greşit a fost interpretat actul juridic dedus judecăţii, schimbând natura şi înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, aplicând şi greşit legea.
Se susţine că instanţa de fond a înlăturat toate susţinerile recurentei, din care rezulta că de la înregistrarea contestaţiei au trecut 13 luni, iar pârâtul nu a dat nicio soluţie.
Se precizează că pârâtul a solicitat lămuriri prin mai multe adrese, la care recurenta a răspuns.
De altfel, pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş se află dosarul nr. 3040/2005, având ca obiect anularea deciziei nr. 80 din 24 decembrie 2005, emisă de Consiliul Local Piatra Neamţ, prin care s-a soluţionat contestaţia reclamantei, dosar care a fost suspendat prin încheierea din 27 ianuarie 2006, la cererea ambelor părţi.
Se critică sentinţa instanţei de fond, şi pentru că nu s-a admis conexarea dosarului nr. 94/R/2006, cu dosarul nr. 3040/2005, încălcându-se principiul disponibilităţii, fiind vorba de aceleaşi părţi, de anularea unei singure decizii, care soluţionase două contestaţii la două acte fiscale întocmite de acelaşi pârât.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Examinând cauza, în raport cu motivele de recurs invocate, ţinând seama de înscrisurile aflate la dosar şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Recurenta a solicitat instanţei de fond să se dispună anularea unor acte administrative emise de Consiliul Local Piatra Neamţ, în condiţiile în care recurenta a formulat contestaţie şi la organul administrativ emitent, înainte de soluţionarea contestaţiei administrative.
În conformitate cu art. 179 alin. (4) C. proCod Fiscal, contestaţiile formulate împotriva actelor administrative fiscale emise de autorităţile publice locale se soluţionează de acestea, iar conform art. 188 alin. (2) C. proCod Fiscal, deciziile emise pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ competentă.
Contestaţia a fost formulată către Consiliul Local Piatra Neamţ, la 2 martie 2005, iar acţiunea a fost adresată instanţei la 12 aprilie 2005.
Este adevărat că potrivit art. 6 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, jurisdicţiile administrative speciale sunt facultative şi gratuite, iar potrivit art. 6 alin. (2) din acelaşi act normativ, actele administrativ-jurisdicţionale pot fi atacate direct la instanţa de contencios administrativ, în termen de 15 zile de la comunicare, însă textul precizează condiţia „dacă partea nu exercită căile administrativ-jurisdicţionale de atac".
În cazul în care partea a exercitat asemenea căii, acţiunea la instanţa de contencios administrativ va putea fi formulată numai după epuizarea căilor administrativ-jurisdicţionale.
Dacă înţelegea să renunţe la această cale administrativ-jurisdicţională, în timpul soluţionării litigiului, atunci această intenţie trebuie „notificată" organului administrativ sesizat, în conformitate cu art. 6 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
În cauză nu există o asemenea notificare, astfel că în mod corect instanţa de fond a respins acţiunea pentru anularea actelor administrative ca inadmisibile.
Ulterior introducerii acţiunii pe rolul instanţei de fond, a fost emisă Decizia nr. 80 din 24 octombrie 2005, de către Consiliul Local Piatra Neamţ, prin care a fost respinsă contestaţia împotriva raportului unilateral de inspecţie fiscală nr. 4441/D din 18 februarie 2005 şi a deciziei de impunere 4606/D din 21 februarie 2005.
Această decizie a fost contestată de către recurenta-reclamantă, contestaţie ce formează obiectul dosarului nr. 3040/05/CCA al Curţii de Apel Târgu Mureş, dosar care, prin încheierea din 27 ianuarie 2006, a fost suspendat.
În cauza ce formează obiectul dosarului nr. 3040/05/CCA, aflat pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, se contestă şi raportul de inspecţie fiscală nr. 14693/D din 4 iulie 2005 şi a deciziei de impunere nr. 6482/E din 5 iulie 2005, acte fiscale care stabilesc alte creanţe bugetare în sarcina recurentei-reclamante.
Faţă de aceste considerente, motivul de recurs ce vizează greşita soluţionare a cererii de conexare, este neîntemeiat.
Art. 164 alin. (1) C. proc. civ. prevede că, „Părţile vor putea cere întrunirea mai multor pricini ce se află înaintea aceleiaşi instanţe sau instanţe deosebite, de acelaşi grad, în care sunt aceleaşi părţi sau chiar împreună cu alte părţi şi al căror obiect şi cauză au între dânsele o strânsă legătură".
În cauză, instanţa de fond a respins cererea de conexare, iar soluţia este legală şi temeinică pentru că nu se putea dispune conexarea unui dosar la un alt dosar care era suspendat, în conformitate cu art. 242 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., iar măsura dispusă nu prejudiciază interesele recurentei-reclamante, pentru că cererea în dosarul nr. 94/2006/CCA a fost soluţionată prin admiterea excepţiei inadmisibilităţii, iar în dosarul nr. 3040/2005 al Curţii de Apel Târgu Mureş vor putea fi analizate, pe fond, susţinerile acesteia privind nelegalitatea şi netemeinicia actelor fiscale întocmite de intimatul-pârât.
Instanţa de fond a reţinut că faptul că nu ne-am afla în faţa unui refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri, iar cele menţionate în cererea de recurs, că nu s-a soluţionat contestaţia nici după 13 luni de la depunerea ei, sunt nefondate, pentru că nesoluţionarea s-a datorat şi atitudinii recurentei-pârâte.
La solicitările intimatei-pârâte, de a se depune documentele necesare, solicitări legale conform art. 199 alin. (2) C. proCod Fiscal, recurenta-reclamantă a răspuns numai parţial, iar în adresa nr. 4191 din 24 martie 2005, chiar recunoaşte că „determinarea lungimii exacte a conductelor de distribuţie gaze naturale, este o activitate deosebit de complexă şi de durată în timp".
În legătură cu motivul de recurs ce vizează nepronunţarea instanţei de fond asupra cererii de suspendare vremelnică a raportului de inspecţie fiscală din 18 februarie 2005 şi a actelor subsecvente, cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi cel privind nerespectarea principiului contradictorialităţii, acestea sunt nefondate.
Instanţa de fond, în practicaua încheierii din 3 aprilie 2006, a consemnat că reprezentantul reclamantei a arătat că prin sentinţa nr. 146 din 25 aprilie 2005 a Curţii de Apel Târgu Mureş s-a dispus suspendarea executării, astfel că părţile au pus concluzii în privinţa acestui capăt de cerere.
Chiar dacă instanţa de fond nu s-a pronunţat, în dispozitivul sentinţei, asupra capătului de cerere privind suspendarea, recurenta-reclamantă putea solicita să se facă aplicarea dispoziţiei art. 2812 alin. (1) C. proc. civ.
Acest motiv de recurs nu poate fi admis, pentru că lipseşte interesul recurentei-reclamante în ceea ce priveşte suspendarea.
Aşa cum s-a reţinut în considerentele hotărârii atacate, actele administrative contestate au fost suspendate prin sentinţa nr. 146 din 25 aprilie 2005 a Curţii de Apel Târgu Mureş, în conformitate cu art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, temei care a fost indicat şi în cererea de suspendare în prezenta cauză, astfel că, fiind deja suspendate actele administrative contestate, este lipsit de interes să se caseze sentinţa, pentru că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra acestui capăt de cerere.
Nimic nu împiedică recurenta-reclamantă, ca în dosarul nr. 3040/2005 al Curţii de Apel Târgu Mureş să formuleze cerere de suspendare, de această dată, în conformitate cu art. 15 din Legea nr. 554/2004, pentru că, chiar dacă se pronunţa instanţa de fond, suspendarea nu putea fi dispusă, în conformitate cu art. 14 din Legea nr. 554/2004, decât până la soluţionarea pe fond a cauzei, exact ca şi în sentinţa nr. 146/2005 a Curţii de Apel Târgu Mureş.
De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ., va fi respins recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC EO.N. SA Târgu Mureş împotriva sentinţei nr. 57 din 7 aprilie 2006 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3985/2006. Contencios. Litigiu privind regimul... | ICCJ. Decizia nr. 3989/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
