ICCJ. Decizia nr. 4055/2006. Contencios
| Comentarii |
|
La data de 15 februarie 2005, M.Z. și M.A. au chemat în judecată SC E. SA Alba Iulia, Ministerul Economiei și Comerțului și F.P.S., solicitând să se constate nulitatea absolută a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria MO3 nr. 1921 din 22 mai 1995, emis de pârâtul secund, în favoarea primei pârâte, pentru terenul în suprafață de 8154,31 mp, situat în municipiul Alba Iulia.
în motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că la cererea lor de retrocedare în natură a bunului imobil, formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, li s-a răspuns că pârâta SC E. SA Alba Iulia este proprietarul acestuia în baza certificatului de atestare a cărui anulare o solicită. De asemenea, că terenul respectiv nu a intrat niciodată în proprietatea Statului român sau a Ministerului Economiei și Comerțului, iar pârâtul F.P.S. nu putea avea nici el, calitatea de vânzător asupra unui bun care nu i-a aparținut.
Judecătoria Alba Iulia, prin sentința civilă nr. 1515 din 16 martie 2005, și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, a acestei curți, prin sentința civilă nr. 182 din 5 august 2005, a admis excepțiile de tardivitate și de inadmisibilitate a acțiunii, invocate în cauză de pârâții Ministerului Economiei și Comerțului și SC E. SA Alba Iulia, iar pe cale de consecință, a respins acțiunea.
Instanța a reținut că reclamanții nu au urmat procedura administrativă prealabilă prevăzută de art. 7 alin. (1) al Legii nr. 554/2004. Pe de altă parte, ei și-au exercitat dreptul la acțiune, după expirarea termenului de 1 an, calculat de la data la care au luat cunoștință de existența și conținutul actului administrativ supus controlului jurisdicțional.
împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, reclamanții M.Z. și M.A.
Recurenții au susținut că în mod eronat, prima instanță a soluționat litigiul, pe baza a două excepții, întrucât certificatul de atestare a dreptului de proprietate dedus judecății sale este un act juridic civil și nu unul de drept administrativ, care să atragă competența materială a instanțelor judecătorești de contencios administrativ.
Critica nu este întemeiată.
Prin sentința civilă nr. 1515 din 16 martie 2005, Judecătoria Alba Iulia s-a dezînvestit în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, stabilind că natura juridică a certificatului de atestare a dreptului de proprietate este aceea a unui act administrativ de autoritate, constitutiv de drepturi.
împrejurarea că din acțiunea reclamanților se nasc și efecte subsecvente de drept civil nu îi modifică natura juridică, deoarece nu schimbă structura raporturilor care au determinat emiterea lui și nici caracterul de autoritate al înscrisului respectiv.
M.Z. și M.A. nu au exercitat calea de atac a recursului împotriva sentinței care a stabilit în mod corect atât natura actului juridic contestat, cât și competența materială a instanței de contencios administrativ pentru soluționarea cauzei.
Având în vedere considerentele reținute de instanța de drept comun și lipsa oricăror elemente probatorii din care să rezulte că reclamanții au urmat procedura administrativă prealabilă, instituită prin dispozițiile art. 5 din Legea nr. 29/1990, în vigoare la data emiterii actului administrativ și de cele prevăzute de art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în vigoare la data introducerii acțiunii, fără temei se susține în recurs că litigiul trebuia soluționat în fond de către instanțele de drept comun.
în consecință, s-a dispus respingerea recursului, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4046/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4052/2006. Contencios → |
|---|
