ICCJ. Decizia nr. 4361/2006. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4361/2006
Dosar nr. 34701/2/2005
Şedinţa publică din 6 decembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 3498 din 24 august 2004, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul F.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Academia Română, ca, prin sentinţa ce va pronunţa instanţa, să dispună anularea adresei nr. 224 din 14 iulie 2004, prin care Prezidiul Academiei i-a comunicat că nu l-a confirmat ca membru în Consiliul Ştiinţific al Institutului de Istorie şi Teorie Literară „George Călinescu".
La data de 14 octombrie 2004, reclamantul şi-a precizat acţiunea, în sensul că a solicitat anularea hotărârii Prezidiului Academiei Române din data de 7 iulie 2004, prin care calitatea sa de membru ales în Consiliul Ştiinţific nu a fost avizată.
Ulterior, la data de 18 noiembrie 2004, reclamantul a chemat în judecată şi pe pârâtul Institutul de Istorie şi Teorie Literară „George Călinescu", pentru ca hotărârea să-i fie opozabilă.
Reclamantul a arătat în motivarea acţiunii că este angajat cu contract de muncă la Institutul de Istorie şi Teorie Literară „George Călinescu" pe postul de cercetător principal gradul I, fiind ales membru în Consiliul Ştiinţific al Institutului din luna ianuarie 2004, iar la data de 7 iulie 2004, Prezidiul Academiei Române nu a mai avizat calitatea sa de membru ales în Consiliul Ştiinţific, sub pretext că prin Hotărârea nr. 8 din 12 ianuarie 2004 a Secţiei de Literatură şi Filologie a Academiei Române ar fi fost suspendat din Consiliul Ştiinţific.
Prin sentinţa civilă nr. 2833 din 18 noiembrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a constatat inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată a Institutului de Istorie şi Teorie Literară „George Călinescu", întemeiată pe dispoziţiile art. 132 alin. (1) teza I C. proc. civ. şi a respins, ca inadmisibilă, acţiunea precizată, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, prevăzută de art. 5 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 29/1990.
Recursul declarat de reclamant a fost admis prin Decizia nr. 4097 din 28 iunie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sentinţa a fost casată, iar cauza trimisă, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă, reţinând instanţa de control judiciar, că cererea de chemare în judecată a Institutului de Istorie a fost formulată în condiţiile art. 132 alin. (1) teza I C. proc. civ., la prima zi de înfăţişare, fiind respinsă greşit ca inadmisibilă, iar în ce priveşte procedura prealabilă, s-a făcut dovada îndeplinirii acesteia prin contestaţia înregistrată sub nr. 345 din 3 august 2004, prin care s-a cerut revocarea adresei cu nr. 224 din 14 iulie 2004, prin care Academia Română a încunoştinţat Institutul de Istorie şi Teorie Literară „George Călinescu", despre hotărârea Prezidiului Academiei din data de 7 iulie 2004, privind înlăturarea reclamantului din Consiliul Ştiinţific.
În fond, după casare, pârâţii au invocat excepţia lipsei de interes în susţinerea acţiunii, între timp reclamantul pensionându-se, iar curtea de apel a pus în discuţia părţilor, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Institutului de Istorie şi Teorie Literară „George Călinescu", acesta nefiind emitentul actului administrativ atacat, conform art. 10 din Legea nr. 29/1990.
La data de 18 aprilie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa civilă nr. 897/2006, prin care a respins excepţia privind lipsa interesului, a admis excepţia privind lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtului Institutului de Istorie şi Teorie Literară „George Călinescu", iar pe fond a admis acţiunea formulată de reclamant şi a dispus anularea hotărârii din 7 iulie 2004 a Prezidiului Academiei Române, comunicată prin adresa nr. 224 din 14 iulie 2004.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că reclamantul are un interes legitim, moral, de a solicita examinarea legalităţii unui act administrativ, care l-a pus în situaţia de a nu-şi mai exercita mandatul de membru ales în Consiliul Ştiinţific al Institutului, chiar dacă au încetat de drept raporturile de muncă ale reclamantului cu institutul în cauză, Decizia emisă în acest sens fiind contestată de reclamant şi aflându-se pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, de contencios administrativ şi fiscal.
S-a reţinut că excepţia lipsei calităţii procesuale a pârâtului Institutului de Istorie şi Teorie Literară „George Călinescu" este întemeiată, acesta nefiind emitentul actului administrativ atacat.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a reţinut că potrivit art. 8 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 752/2001 şi ale art. 46 alin. (2) din Statut, Prezidiul Academiei Române avizează componenţa Consiliului Ştiinţific al Institutului, hotărârea Prezidiului fiind un veritabil act administrativ de autoritate, prin aceasta validându-se sau confirmându-se rezultatele alegerilor generale, fiind, astfel, producător de efecte juridice.
Reţine instanţa de fond, că această hotărâre nu a fost redactată în scris, astfel că nu a putut fi prezentată instanţei în materialitatea ei, spre a face posibilă verificarea respectării condiţiilor legii la momentul emiterii ei, aspecte ce conduc la constatarea nelegalităţii ei.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, pârâta Academia Română, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi susţinând, în esenţă, că „avizul" dat de Prezidiul Academiei Române în conformitate cu art. 8 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 752/2001 privind organizarea şi funcţionarea Academiei Române şi art. 46 alin. (2) din Statut, privind componenţa Consiliului Ştiinţific, nu trebuie să îmbrace neapărat o formă scrisă, în sensul materializării sub forma unei hotărâri, la şedinţa din 7 iulie 2004 procedându-se doar la o înregistrare audio a discuţiilor şi transcrierea lor, instanţa de fond putând cere o copie sau un extras după transcrierea înregistrării audio de la această şedinţă.
Recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare.
Reclamantul, prin acţiunea precizată, a solicitat anularea hotărârii Prezidiului Academiei Române din data de 7 iulie 2004, hotărâre care nu a mai avizat calitatea sa de membru ales în Consiliul Ştiinţific al Institutului de Istorie şi Teorie Literară „George Călinescu".
Această hotărâre nu a fost depusă în materialitatea ei la instanţa de judecată, pentru că, aşa cum recunoaşte şi recurenta-pârâtă, nu a fost redactată în formă scrisă - după părerea sa, aceasta constituind un simplu „aviz de conformare" pentru valabilitatea căruia nu se cere forma scrisă.
Potrivit art. 15 alin. ultim din Legea nr. 752/2001 privind organizarea şi funcţionarea Academiei Române, atribuţiile, organizarea şi funcţionarea Prezidiului Academiei Române şi a biroului acestuia se stabilesc prin Statutul Academiei.
Conform art. 31 din acest statut se precizează atribuţiile Prezidiului Academiei Române, printre care şi cea de avizare a unor programe de cercetare ştiinţifică, iar la art. 37, se arată că „discuţiile din adunările generale şi din şedinţele Prezidiului se consemnează prin stenografiere sau prin înregistrare audio, care se transcrie, însă, până la şedinţa următoare, pe baza acestor texte. Cancelaria redactează procese-verbale revizuite şi semnate de cei care au luat parte la discuţii şi de secretarul general al academiei".
Or, toate aceste prevederi legale, au fost ignorate, pârâta neputând depune în instanţă hotărârea contestată, dar nici măcar un proces-verbal din care să rezulte modul de desfăşurare al şedinţei şi motivele pentru care s-a luat hotărârea de a nu se mai recunoaşte reclamantului calitatea de membru ales în Consiliul Ştiinţific. Neputând fi cenzurată pe calea contenciosului administrativ, în mod just instanţa de fond a constatat nelegalitatea ei.
Prin aceasta, reclamantul a fost lezat în drepturile sale, el nemaiputând să-şi exercite mandatul, întrucât, aşa cum corect reţine şi instanţa de fond, potrivit art. 31 alin. final din Statut, hotărârile Prezidiului Academiei Române sunt executorii.
Având în vedere considerentele expuse şi constatând că sentinţa pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de pârâtă urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Academia Română împotriva sentinţei civile nr. 897 din 18 aprilie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 decembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4358/2006. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 4363/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
