ICCJ. Decizia nr. 4363/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4363/2006
Dosar nr. 11630/1/2006
Şedinţa publică din 6 decembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată pe calea contenciosului administrativ la data de 24 martie 2006, reclamanta P.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 5346 din 28 februarie 2006, emisă de pârâtă, prin care i s-a respins cererea de recunoaştere a calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că pârâta refuză în mod nejustificat să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, deşi a demonstrat că face parte dintre persoanele strămutate din Bulgaria, în România, în urma Tratatului de la Craiova din septembrie 1940.
Prin sentinţa civilă nr. 406/CA din 25 mai 2006, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantei P.E, ca nefondată.
Pentru a pronunţa o asemenea sentinţă, instanţa de fond a reţinut că actele de stare civilă depuse în cadrul mijloacelor de probă administrate nu se coroborează cu alte probe din dosar care să susţină afirmaţiile reclamantei referitoare la strămutarea părinţilor săi, cauzele strămutării, împrejurările şi data la care a avut loc această strămutare, localitatea de domiciliu a părinţilor săi.
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, cu toate că nu există o motivaţie logică a acesteia.
În esenţă se susţine că, născându-se după data strămutării părinţilor, reclamanta nu a fost strămutată din Bulgaria, iar schimbul de populaţie, care a făcut obiectul Tratatului româno-bulgar încheiat la Craiova, în septembrie 1940, a avut loc înainte de data naşterii reclamantei şi ca urmare, celei în cauză nu i se poate recunoaşte calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Totodată, se susţine că tratatul menţionat a avut o perioadă de punere în aplicare de 3 luni, în care trebuia realizat schimbul de populaţie stabilit, neputându-se accepta că la data naşterii reclamantei putea fi vorba de o strămutare care să-i confere acesteia beneficiul drepturilor prevăzute de lege.
Recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Se constată că toate criticile formulate de recurentă nu pot fi analizate, în raport cu actele şi lucrările dosarului, atâta timp cât instanţa de fond, respingând acţiunea, nu a pronunţat o soluţie defavorabilă recurentei.
În acest fel, toate consideraţiile cu privire la sentinţa atacată apar ca fiind lipsite de pertinenţă, ceea ce duce la concluzia că declararea recursului s-a făcut din eroare.
Faţă de situaţia creată, urmează a se respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Tulcea împotriva sentinţei civile nr. 406/CA din 25 mai 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 decembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4361/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4365/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
