ICCJ. Decizia nr. 4394/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Târgu Mureș, la 16 noiembrie 2005, reclamantul Consiliul Județean Târgu Mureș a solicitat, în contradictoriu cu Guvernul României, anularea H.G. nr. 2451/2004 și obligarea pârâtului să emită un nou act prin care să-i atribuie reclamantului, dreptul de administrare asupra Complexului P., situat în Târgu Mureș, județul Mureș, înscris în C.F. nr. 3374/a Târgu Mureș, solicitând și suspendarea executării actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a litigiului.
în motivarea acțiunii, reclamantul a precizat că prin H.G. nr. 2451/2004 s-a aprobat transmiterea imobilului menționat din administrarea R.A. A.P.P.S., în administrarea Ministerului Culturii și cultelor - pentru Patriarhia Română - Arhiescopia Ortodoxă Alba Iulia și că prin plângerea prealabilă înaintată Secretariatului General al Guvernului, la data de 25 ianuarie 2005, a solicitat autorității publice emitente, revocarea actului administrativ. S-a precizat că prin adresa nr. 15/CA din 13 aprilie 2005, Secretariatul General al Guvernului a răspuns că apreciază legală hotărârea a cărei revocare s-a solicitat.
Reclamantul a mai învederat faptul că, imobilul în litigiu este construit din fonduri publice, înainte de 1989, perioadă în care făcea parte din patrimoniul fostului P.C.R., că în 1990 prin Decretul - lege nr. 30/1990 a fost trecut în proprietatea publică a Statului, iar ulterior, prin H.G. nr. 115/1990, imobilul a trecut în administrarea fostei Primării județene Mureș, al cărei succesor este Consiliul Județean Mureș care a administrat imobilul până în 1986, când prin H.G. nr. 64/1996 a fost dat în administrarea R.A. A.P.P.S. S-a mai precizat că prin H.G. nr. 417/1998, dreptul de administrare asupra Complexului P. a fost din nou atribuit Consiliului Județean Mureș care, însă, nu a reușit să intre efectiv în posesia imobilului, întrucât R.A. A.P.P.S. a atacat în contencios administrativ H.G. nr. 417/1998, procesele durând până în 2001, când prin efectul H.G. nr. 667/2001, actul administrativ a fost abrogat.
Reclamantul a mai învederat că la 28 aprilie 2005 a formulat o cerere similară, care a format obiectul dosarului nr. 1631/2005 al Curții de Apel Târgu Mureș și care, prin încheierea nr. 216 din 12 septembrie 2005, a luat act de renunțarea la judecată a acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul Consiliul Județean Mureș, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.
în cauză au formulat cereri de intervenție în interes propriu: Arhiescopia Ortodoxă Română Alba Iulia, R.A. A.P.P.S. și Ministerul Culturii și Cultelor, cereri de intervenție admise în principiu.
Pârâtul Guvernul României și intervenienții R.A. A.P.P.S. și Ministerul Culturii și Cultelor au invocat excepția tardivității introducerii acțiunii.
Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 31 din 13 februarie 2006, a admis cererile de intervenție în interes propriu formulate de Arhiescopia Ortodoxă Română Alba Iulia, Ministerul Culturii și Cultelor și R.A. A.P.P.S.
A respins, ca tardiv formulată, acțiunea în contencios administrativ, prin care reclamantul Consiliul județean Mureș, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, a solicitat anularea H.G. nr. 2451/2004, suspendarea executării acestui act admis și obligarea pârâtului să emită un act administrativ prin care să-i atribuie reclamantului, dreptul de administrare asupra Complexului P., înscris în C.F. nr. 3379 Târgu Mureș.
în motivarea soluției s-a reținut că, potrivit Legii nr. 554/2000, în raport cu data de 18 aprilie 2005, când reclamantul a primit răspunsul la plângerea prealabilă, acesta putea să formuleze acțiune în contencios administrativ până la data de 18 octombrie 2005, iar acțiunea este înregistrată la data de 16 noiembrie 2005, cu depășirea acestui termen. Renunțarea la judecată s-a făcut pentru termenul din 12 septembrie 2005, iar reclamantul avea la dispoziție la acea dată încă o lună pentru a putea aprecia dacă motivul pentru care a renunțat la judecată, subzistă. S-a reținut, de asemenea, că acțiunea este tardivă și pentru petitul al doilea având ca obiect obligarea pârâtului să emită un act normativ prin care să-i confere reclamantului, dreptul de administrare asupra imobilului în litigiu, întrucât reclamația administrativă a vizat și această cerere, termenul de prescripție, nefiind suspendat sau întrerupt prin renunțarea la judecată.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, reclamantul Consiliul Județean Mureș, criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât, în mod greșit s-a respins acțiunea ca tardiv formulată, încălcându-se dispozițiile art. 11 din Legea nr. 554/2004. S-a motivat recursul în sensul că instanța a analizat greșit natura termenului de 6 luni și, respectiv, de 1 an, în raport cu actele prezentate și cu dispozițiile Decretului nr. 167/1958, referitor la întreruperea termenului de prescripție.
Recursul este nefondat și va fi respins, pentru următoarele considerente:
în raport cu actele dosarului și cu dispozițiile art. 3041C. proc. civ., înalta Curte de Casație și Justiție a reținut următoarele:
Din probele admise și administrate rezultă fără putință de tăgadă că recurentul-reclamant a formulat acțiunea peste termenul de 6 luni, prevăzut de art. 11 alin. (5) Legea nr. 554/2004.
Acest termen este un termen de prescripție, cum corect a reținut instanța de fond, iar renunțarea la judecată pe care a făcut-o reclamantul-recurent, nu înseamnă că acest termen a fost întrerupt, întrucât art. 16 din Decretul nr. 167/1958 prevede că termenul de prescripție nu se întrerupe în cazul renunțării la judecată.
La 18 aprilie 2005 s-a primit răspuns la plângerea prealabilă, cele 6 luni în care se putea sesiza instanța, se împlineau la 18 octombrie 2005, iar acțiunea de față a fost înregistrată la 16 noiembrie 2005, deci peste termenul de prescripție de 6 luni, prevăzut de Legea nr. 554/2004.
Pentru ca recurentul să beneficieze de termenul de decădere de 1 an prevăzut de alin. (2) din art. 11 al Legii nr. 554/2004, trebuia să justifice motive temeinice, iar în speță nu s-a demonstrat acest fapt.
Așa fiind având în vedere, considerentele mai sus expuse, înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că sentința atacată, este legală și temeinică, motiv pentru care a fost respins recursul declarat de Consiliul Județean Mureș, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4421/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4414/2006. Contencios → |
|---|
