ICCJ. Decizia nr. 4414/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Constanța, sub nr. 324/CA din 21 martie 2006, reclamanta de S.N. T.F.M. F.B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, anularea deciziei nr. 149 din 25 august 2005, emisă de pârâtă, anularea actului constatator nr. 395 din 10 iunie 2005 și restituirea sumei de 870.814 RON, reprezentând drepturi vamale și dobânzile aferente de 2616 RON ce au fost achitate de reclamantă.
S-a învederat de către reclamantă că la verificarea mărfii din container, efectuată de reprezentanții Biroului Vamal Constanța și al comisionarului în vamă, nu a participat nici un reprezentant al S.N. T.F.M. C.F.R. Marfă, sucursala Constanța Ferry-Boat, în calitate de titular de tranzit, deoarece nu a fost anunțat. S-a susținut și că intervalul de timp în care containerul de marfă a parcurs distanța Constanța Port Zona B - Palas - Constanța Ferry-Boat, nu a fost posibilă sustragerea a 639 baxuri țigări marca R., întrucât sigiliul vamal a fost intact la verificarea efectuată la plecarea din stația Palas.
Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 385/CA din 18 mai 2006, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta S.N. T.F.M., sucursala de marfă Constanța Ferry-Boat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală.
în motivarea soluției s-a reținut că la sosirea vagonului în Zona liberă la data de 6 iunie 2005 s-a constatat că sigiliul vamal nr. 059499 lipsește, iar din totalul de 875 baxuri țigări R. trecute în declarația vamală de tranzit, lipsesc 639 baxuri, motiv pentru care la aceeași dată s-a întocmit procesul-verbal de constatare. S-a reținut, de asemenea, că în raport cu prevederile art. 8 din Regulamentul de aplicare a Codului Vamal, comisionarul în vamă a acționat în numele și pe seama reclamantei, prin declararea mărfurilor de către titularul de regim vamal.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, reclamanta S.N. T.F.M., sucursala de marfă Constanța, criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât a fost pronunțată fără să se țină seama de probele administrate și de situația de fapt.
Analizând actele și lucrările dosarului, cât și cererea de recurs sub imperiul dispozițiilor art. 3041C. proc. civ., înalta Curte de Casație și Justiție a reținut următoarele.
Potrivit dispozițiilor Legii nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, titularul regimului de tranzit are obligația să prezinte la biroul vamal de destinație, mărfurile intacte.
Rezultă fără putință de tăgadă că la sosirea vagonului în Zona liberă nu exista sigiliul vamal și din totalul de 875 baxuri de țigări trecute în declarația vamală, lipsesc 639 baxuri.
Corect prima instanță a reținut că nu se poate avea în vedere vinovăția recurentei pe acest aspect, vis-a-vis de dispozițiile Codului vamal, întrucât comisionarul în vamă a acționat în numele acestuia prin declararea mărfurilor de către titularul de regim vamal.
Datoria vamală a fost calculată în baza art. 165 din Regulamentul vamal, după efectuarea controlului fizic al mărfurilor, organele vamale aplicând sigiliul nr. 059499, care la sosirea vagonului nu a mai fost găsit.
Conform art. 99 din Legea nr. 141/1997, titularul regimului de tranzit este obligat să prezinte biroului vamal de destinație, mărfurile în stare intactă, cu măsurile de marcare și sigilare.
Potrivit dispozițiilor legale, titularul de tranzit vamal este transportatorul mărfii, respectiv S.N. T.F.M. C.F.R. Marfă SA, sucursala de marfă Constanța, care avea obligația să supravegheze marfa. Față de neregulile constatate, respectiv lipsa sigiliului vamal și o parte din mărfuri, organele în drept au aplicat în mod legal sancțiunile prevăzute de lege.
Așa fiind, în raport cu considerentele mai sus invocate, înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.N. T.F.M. C.F.R. Marfă SA, sucursala de marfă Constanța, conform art. 382 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4394/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4399/2006. Contencios → |
|---|
