ICCJ. Decizia nr. 4437/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 245/CA pronunțată la 29 martie 2006, Curtea de Apel Constanța, secția comercială maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, admite în parte acțiunea formulată de reclamantul P.I., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul Apărării Naționale și U.M. nr. 02405 Pitești.
A fost obligat pârâtul Ministerul Apărării Naționale - U.M. nr. 02405 să-i comunice reclamantului o adeverință privind salariul, cu toate drepturile cuvenite cu diferența perioadei din aprilie 1953 - 1959.
Prin admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Afacerilor și Internelor, s-a respins acțiunea față de această pârâtă ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
în acest sens prima instanță a reținut, conform probelor din dosar, că arhiva creată de U.M. nr. 0197 Constanța, în perioada 1953 - 1960 a fost predată U.M. nr. 02405 Pitești, ce aparține Ministerului Apărării Naționale, astfel că în cauză Ministerul Administrației și Internelor nu poate sta în proces în calitate de pârât.
Acțiunea reclamantului este admisibilă, în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, fiind un refuz nejustificat de a rezolva cererea privitoare la un drept, prin emiterea unei adeverințe cu solicitările reclamantului, refuzul pârâtei de a comunica răspunsul pentru restul perioadei ca nefiind justificat.
împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs, Ministerul Apărării Naționale.
Recurenta invocă prevederile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., respectiv hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe, respectiv în raport cu temeiul juridic pe care s-a întemeiat acțiunea Legii nr. 544/2001, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ.
Criticile hotărârii recurate vizează și prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., în sensul că informațiile solicitate nu sunt de interes public, în sensul art. 2 din Legea nr. 544/2001, precum și aplicarea greșită a legii.
Astfel, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr. 544/2001 și instanța a admis cererea, pe temeiul prevederilor art. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Intimatul-reclamant P.I. a solicitat respingerea recursului, întrucât Curtea de Apel Constanța era competentă să soluționeze cauza, conform art. 3 pct. 1 C. proc. civ. și nu și-a întemeiat acțiunea pe Legea nr. 544/2001, ci pe dispozițiile legii contenciosului administrativ.
Recursul este fondat.
Cu privire la motivele de recurs ce vizează prevederile art. 304 pct. 3 și 9 C. proc. civ., ce urmează a fi analizat cu prioritate, întrucât vizează norme de competență materială, se constată următoarele:
Reclamantul, prin acțiune, nu a indicat temeiul juridic pe care și-a întemeiat cererea, însă pe parcursul cercetării judecătorești și l-a precizat, respectiv Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public.
în raport cu această precizare, pârâtul-recurent Ministerul Apărării Naționale și-a făcut apărarea, conform art. 115 C. proc. civ., prin întâmpinarea depusă la fondul cauzei.
Mai mult, prin încheierea din 20 martie 2006, Curtea de Apel Constanța a pus în discuția părților excepția necompetenței materiale, a rămas în pronunțare asupra acestei excepții.
Constatând că reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 544/2001, într-adevăr hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe.
în acest sens sunt prevederile art. 22 alin. (1) din legea privind liberul acces la informațiile de interes public care prevăd competența de soluționare în favoarea tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază reclamantul sau se află sediul autorității ori al instituției publice.
Fiind o competență derogatorie de la dispozițiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., conform art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, competent în cauză să soluționeze cererea este Tribunalul Constanța în a cărui rază teritorială domiciliază reclamantul.
Fiind un caz de casare, conform art. 312 pct. 6 C. proc. civ., prin admiterea recursului și casarea hotărârii recurate, instanța a trimis dosarul, spre judecare, instanței judecătorești competente, respectiv Tribunalul Constanța.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4440/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4405/2006. Contencios → |
|---|
