ICCJ. Decizia nr. 4421/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 17 noiembrie 2005, la Curtea de Apel București, sub nr. 3677/2005, reclamanta SC R. SA București a chemat în judecată pârâta A.N.R.C., solicitând în temeiul art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării deciziei nr. 1459/EI din 27 octombrie 2005 privind stabilirea tarifelor serviciilor de interconectare furnizate de SC R. SA pe piața accesului la rețelele publice de telefonie fixă în vederea originării, terminării și tranzitului apelurilor, pe baza unui model de calculație a costurilor implementate pe termen lung, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei care formează obiectul dosarului nr. 3676/2005 aflat pe rolul Curții de Apel București.
în motivarea acțiunii s-a arătat că în aplicarea principiului promovării concurenței în toate sectoarele pieței de comunicații electronice, în temeiul art. 46 pct. 11 din O.U.G. nr. 79/2002, A.N.R.C. este îndreptățită să impună furnizorilor din domeniul comunicațiilor electronice, cu putere semnificativă pe piață, obligațiile stabilite în art. 9-14 din O.G. nr. 34/2002, reclamanta fiind desemnată ca operator cu putere semnificativă pe piața accesului la rețelele publice fixe, cu scopul originării, terminării și tranzitului apelurilor. Prin decizia nr. 147/2002, reclamanta a fost obligată să aplice tarife orientate pe costul pentru serviciile de interconectare, nivelul maxim al acestora fiind aprobat de A.N.R.C. prin Anexa nr. 4 la această decizie.
Prin decizia nr. 1459/2005, pârâta a modificat în mod unilateral nivelul acestor tarife, obligând SC R. SA să practice tarife de interconectare, micșorate în 2 tranșe, începând cu 1 ianuarie 2006, respectiv cu 1 ianuarie 2007, tarife arătate de reclamantă în acțiune, reclamanta considerând că în cauză sunt întrunite condițiile cerute de lege pentru suspendarea executării deciziei nr. 1459/EI/2005.
S-a susținut de reclamantă că metoda de calculație a tarifelor nu respectă criteriile legale stabilite prin art. 13 alin. (1) - (3) din O.G. nr. 34/2002 privind accesul la rețelele de comunicații electronice și la infrastructura asociată, precum și interconectarea acestora, deși SC R. SA a pus la dispoziția A.N.R.C., atât sistemul "top-down", cât și documentația aferentă, aceasta din urmă a aplicat în calculul tarifelor, un model hibrid, pe baza sistemului "bottom-up", A.N.R.C. nerespectând în acest caz, obligațiile instituite de art. 13 alin. (4) din O.G. nr. 34/2002 și neîndeplinind procedura de reconciliere cerută de lege.
Reclamanta a mai arătat că implementarea deciziei A.N.R.C., începând cu data de 1 ianuarie 2006, îi va produce un prejudiciu cert și direct de 65.400.000 Euro, precum și efecte indirecte asupra veniturilor, susceptibile a se materializa în reduceri semnificative de venituri, ca și asupra calității serviciilor prestate.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2051 din 7 decembrie 2005, a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare formulată de reclamanta SC R. SA, în contradictoriu cu pârâta A.N.R.C.
în motivarea soluției s-a reținut că reclamanta nu a dovedit motive de nelegalitate vădită a actului administrativ atacat și nici aspecte de abuz vădit al autorității, nefiind îndeplinită condiția cazului justificat și nici prejudiciul iminent, întrucât diferența de tarife de interconectare, respectiv pierderea unei sume de bani nu este un prejudiciu iminent.
S-a reținut, de asemenea, că aspectele invocate de reclamantă privind existența unei caz justificat, țin în realitate de fondul litigiului care vizează anularea actului administrativ.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamanta SC R. SA București, criticând-o pentru nelegalitate, susținând, în esență, că instanța de fond a reținut greșit că în speță nu există indicii temeinice cu privire la nelegalitatea actului administrativ a cărui suspendare se solicită, întrucât decizia nr. 1459/2005 a A.N.R.C., este evident nelegală, prin lipsa caracterului transparent al procedurii de stabilire a tarifelor de interconectare, în conformitate cu prevederile art. 13 alin. (4) din O.G. nr. 34/2002, pârâta neîndeplinind procedura de reconciliere cu transparența cerută de lege. Recurenta a arătat că intimata-pârâtă ar fi trebuit să aibă în vedere investiția făcută de operatorul în cauză și să permită existența unei rate rezonabile de recuperare a capitalului investit, ținând seama de riscurile asociate acestei investiții. A mai arătat recurenta că greșit s-a reținut în hotărârea atacată că în speță nu este întrunită condiția prejudiciului iminent, întrucât implementarea deciziei nr. 1459/2005, începând cu data de 1 ianuarie 2006, îi produce un prejudiciu cert și direct de 65.400.000 Euro, va bloca politica investițională a reclamantei-recurente, atrăgând și scăderea calității serviciilor prestate și chiar păgubirea Statului român care deține 46% din acțiunile SC R. SA.
Examinând sentința atacată, în raport cu critica formulată, probele administrate în cauză, precum și dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat.
Suspendarea executării actelor administrative reprezintă o excepție de la principiul executării din oficiu și poate fi dispusă de instanță doar în condițiile respectării cumulative a condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea, în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ, până la pronunțarea instanței de fond".
Față de dispozițiile art. 13 din O.G. nr. 34/2002, raportate la art. 46 pct. 11 din O.U.G. nr. 79/2002 și art. 45 lit. b) din O.U.G. nr. 79/2002, față de probele depuse în dovedirea cererii privind suspendarea executării unui act administrativ se reține că aspectele invocate de recurentă privind existența unui caz justificat, țin în fapt de fondul litigiului, vizând motivele de nelegalitate a actului administrativ atacat, motive invocate în cererea principală de chemare în judecată și care vizează anularea actului administrativ. Ca atare, aprecierea asupra modelului hibrid avut în vedere de intimată la stabilirea tarifelor sau asupra deciziei nr. 1381/2003, asupra procedurii de consultare ar aduce atingere fondului litigiului.
Se reține, de asemenea, că în speță, aspectele legate de existența unei vătămări a dreptului recurentei și respectiv a existenței unui prejudiciu iminent sunt probleme de fond.
Evaluarea prejudiciului pretins ar trebui să facă obiectul unei expertize pentru a verifica existența și întinderea lui, ca și raportul de cauzalitate între pagubă și cauzele care au generat-o, ceea ce excede soluționarea cererii de suspendare a efectelor actului administrativ.
Față de cererea de intervenție formulată de SC U.P.C.R. SA București în interesul intimatei A.N.R.C., se reține că intervenienta are în cauză un interes legitim, personal, născut și actual, fiind un concurent al recurentei-reclamante, nevoit să folosească rețeaua administrativă de R., efectul urmărit de decizia contestată fiind tocmai promovarea concurenței.
în consecință, în temeiul art. 312 C. proc. civ., a fost admisă cererea de intervenție formulată de SC U.P.C.R. SA București, în interesul intimatei A.N.R.C., fiind respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC R. SA București.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4450/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4394/2006. Contencios → |
|---|
