ICCJ. Decizia nr. 4399/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel București, sub nr. 3476 din 27 octombrie 2005, reclamanta SC E.P. SA Constanța a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Comisia pentru autorizarea antrepozitelor fiscale și a importatorilor de produse accizabile supuse marcării, anularea deciziei nr. 275 din 25 august 2005, prin care s-a dispus revocarea autorizației de antrepozit fiscal nr. 393 din 30 ianuarie 2004, precum și suspendarea actului administrativ contestat, arătând că plângerea prealabilă a fost respinsă, conform art. 1 din decizia nr. 335 din 23 septembrie 2005.
Prin cererea completatoare, reclamanta a cerut și anularea deciziei nr. 326 și deciziei nr. 335 ambele din 23 septembrie 2005, emise de același pârât.
în ședința publică din 1 iunie 2006, pârâtul a invocat excepția inadmisibilității cererii de anulare a deciziei nr. 335 din 23 septembrie 2005, pentru lipsa procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1457 din 15 iunie 2006, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei SC E.P. SA Constanța, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Comisia pentru autorizarea antrepozitelor fiscale și a importatorilor de produse accizabile supuse marcării, așa cum a fost formulată, completată și precizată, privind anularea deciziilor nr. 275 din 25 august 2005 și nr. 326 din 23 septembrie 2005.
A respins, ca inadmisibilă, cererea privind anularea deciziei nr. 335 din 23 septembrie 2005, pentru lipsa procedurii prealabile.
în motivarea soluției s-a reținut pentru respingerea ca neîntemeiată a acțiunii, că reclamanta nu a prezentat la data controlului, acte din care să rezulte că ține evidențe exacte și actualizate cu privire la materiile prime și lucrările în derulare, în raport cu dispozițiile art. 183 lit. c) C. fisc., iar față de schimbarea acționariatului, care reprezenta, conform art. 183 lit. I) și i1) C. fisc., o modificare a datelor inițiale în baza cărora a fost emisă autorizația de antrepozit fiscal, reclamanta nu și-a îndeplinit obligația de a comunica organului financiar, schimbările intervenite.
Pentru respingerea ca inadmisibilă a cererii privind anularea deciziei nr. 335 din 23 septembrie 2005, pentru lipsa procedurii prealabile, instanța de fond a reținut că reclamanta nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, contestând decizia direct în instanță, prin cererea completatoare depusă la dosar.
împotriva acestei hotărâri a declarat, în termen, recurs, reclamanta SC E.P. SA Constanța, criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât instanța de fond a pronunțat-o cu încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
S-a criticat hotărârea judecătorească, întrucât nu au fost avute în vedere probele administrate și s-au interpretat eronat dispozițiile legale, respingându-se, ca inadmisibilă, cererea privind anularea deciziei nr. 335/2005, pentru lipsa plângerii prealabile, când de fapt această procedură a fost îndeplinită.
S-a mai criticat sentința, și pentru lipsa tuturor probelor care ar fi trebuit administrate în vederea lămuririi instanței cu privire la litigiul de față, încălcându-se prevederile Codului fiscal și a O.G. nr. 86/2003.
Recursul este întemeiat și va fi admis pentru următoarele considerente.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, în raport cu dispozițiile art. 3041C. proc. civ., înalta Curte de Casație și Justiție a reținut următoarele:
S-a respins, ca inadmisibilă, cererea recurentei privind anularea deciziei nr. 335/2005, pentru lipsa plângerii prealabile, când de fapt, aceasta a făcut dovada, prin adresa nr. 12301/2006, înregistrată la intimată, că a contestat decizia, deci a îndeplinit procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004. De altfel, motivarea instanței de fond, referitoare la termenul în care se poate introduce plângerea prealabilă, nu poate fi primită, atâta timp cât recurenta a emis 2 decizii în aceeași zi, sancțiunile neputând fi dispuse cumulativ de recurentă.
Această situație a dus la concluzia că o autorizație care fusese revocată în 2005, să nu mai aibă valabilitate o lună mai târziu, motiv pentru care în cauză operează pe deplin dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Actul în discuție nu mai putea produce efecte juridice ca efect al revocării, astfel încât ulterior nu se mai putea constata că și-a pierdut din nou valabilitatea.
Referitor la decizia nr. 326/2005, instanța de fond a motivat foarte pe scurt măsura, neconcludent și fără probe suficiente pentru justificarea soluției pronunțate.
De asemenea, prima instanță a făcut o motivare ambiguă pe textul Codului fiscal, respectiv art. 183, 180 și 185, autorizația de antrepozit fiind revocată prin decizia nr. 275, pentru nerespectarea dispozițiilor art. 180 și 183 C. fisc.
Din studierea actelor dosarului rezultă că instanța Curții de Apel nu a făcut probatorii suficiente vis-a-vis de evidențele privind materiile prime și lucrările în derulare, la data controlului, conform dispozițiilor art. 183 C. fisc.
Rezultă, de asemenea, că deciziile atacate nu au fost comunicate recurentei și prin urmare, nu poate fi sancționată de instanța de judecată, pentru lipsa plângerii prealabile, care există, astfel cum am făcut mai sus vorbire.
Toate aceste aspecte au condus la o sentință lipsită de temei legal și la un proces inechitabil, astfel cum prevăd dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, încălcându-i-se recurentei un drept substanțial, o garanție a drepturilor și libertăților recunoscute tuturor persoanelor în fața instanței de judecată.
De aceea, înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de SC E.P. SA Constanța și a casat sentința atacată, cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță, pentru ca în fond după casare să se rediscute prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, fiindcă, altfel, procedându-se, s-ar încălca un grad de jurisdicție al părților și însuși dreptul la apărare.
Cu ocazia rejudecării fondului pricinii, se vor avea în vedere dispozițiile Codului fiscal, astfel cum au fost invocate de părți, cu o motivare pertinentă și concludentă și se vor ordona probe suplimentare de orice natură, care să conducă instanța la aflarea adevărului.
Așa fiind, a fost admis recursul declarat de SC E.P. SA Constanța și a fost casată hotărârea atacată, cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4414/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4404/2006. Contencios → |
|---|
