ICCJ. Decizia nr. 4475/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 349 din 11 mai 2006, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamanții P.R. și K.V., având ca obiect constatarea nulității parțiale a hotărârii nr. 687 bis din 18 septembrie 2002, respectiv a poziției nr. 572 din Anexa nr. 2 a acestei hotărâri, cu denumirea "str. Mihail Moxa".
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că în cauză nu s-a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. S-a mai arătat că, întrucât se contestă un act administrativ normativ care se publică și nu se comunică, recursul administrativ prealabil este obligatoriu și poate fi exercitat oricând înainte de introducerea acțiunii în fața instanței de contencios administrativ.
împotriva acestei sentințe, în termen legal au formulat recurs, reclamanții P.R. și K.V., criticând-o pentru greșita aplicare a legii și solicitând trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță, pentru cercetarea fondului cererii.
în esență, prin motivele de recurs formulate, recurenții au arătat că în mod greșit instanța de fond a pus din oficiu în discuție excepția inadmisibilității acțiunii, invocând ca temei legal art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care procedura prealabilă nu era obligatorie în cauză, fiind incidente prevederile art. 21 alin. (1) din Constituția României, potrivit cu care procedurile administrative sunt gratuite și facultative. Forța normativă a Constituției este evidentă și în raport cu aceasta, recurenții au mai arătat, că nu se impunea îndeplinirea unei proceduri prealabile, pur formale și fără nici o finalitate legală.
Recursul nu este fondat.
Examinând cauza, în raport cu prevederile legale incidente, incluzând art. 3041C. proc. civ. și prin prisma motivelor de recurs formulate, înalta Curte a reținut că hotărârea instanței de fond, prin care acțiunea recurenților-reclamanți a fost respinsă ca inadmisibilă pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, este legală și temeinică, astfel că urmează a fi menținută.
Potrivit art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ, cu caracter individual, adresat altui subiect de drept trebuie și este îndreptățită să introducă plângere prealabilă, din momentul în care a luat cunoștință, pe orice cale, de existența acestuia, în limitele termenului de 6 luni de la emiterea actului care este un termen de prescripție.
Procedura prealabilă administrativă este reglementată ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune, a cărei neîndeplinire este sancționată cu respingerea acțiunii ca inadmisibilă, potrivit art. 109 alin. (2) C. proc. civ.
Textul constituțional care se referă la caracterul facultativ al jurisdicțiilor speciale administrative, respectiv art. 21 alin. (4) din Constituția României, invocat de recurenți, nu este aplicabil prevederilor legale care instituie obligația persoanei vătămate de a se adresa cu reclamație autorității emitente mai înainte de sesizarea instanței de judecată cu acțiunea pentru anularea actului administrativ considerat nelegal.
Dispoziția constituțională invocată vizează o altă ipoteză.
Prin respectivul, text s-a desființat condiția plângerii prealabile, numai pentru procedura administrativă jurisdicțională, ceea ce nu este cazul în speță.
Reținând, așadar, că nici o normă constituțională nu interzice ca prin legi speciale să se instituie o procedură administrativă prealabilă, fără caracter jurisdicțional, așa cum este procedura recursului administrativ grațios sau a celui ierarhic, că instanța de fond în mod corect a respins acțiunea ca inadmisibilă, conform art. 312 C. proc. civ., a fost respins, ca nefondat, recursul de față.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4446/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4458/2006. Contencios → |
|---|
