ICCJ. Decizia nr. 4484/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 64/CA din 24 ianuarie 2006, a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei invocată de pârâta A.R.R. București, iar, pe fondul cauzei, a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC C.A. SA Constanța, în contradictoriu cu această pârâtă și A.R.R. - Agenția Constanța, pentru anularea licențelor emise către Asociația B., pe traseul 082 Constanța - Mamaia - Năvodari.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că licitația de atribuire a traseului respectiv a fost câștigată de Asociația T.R., având în caietul de sarcini obligația de a efectua transportul pe ruta menționată cu un număr de 12 autobuze, din care 10 îi aparțin.
Operatorul de transport, încălcând prevederile art. 34 din Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței nr. 1842/2001, modificat, efectuează transportul numai cu 6 autobuze, altele decât cele cu care a câștigat licitația, fără a anunța schimbarea.
S-a mai invocat și nerespectarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) și art. 41 alin. (3) din Ordinul nr. 1842/2001, prin emiterea licenței de traseu, fără a exista licențe de execuție pentru autovehicul și fără prezentarea contractelor pentru utilizarea autogărilor.
Pârâta A.R.R. București a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, arătând că aceasta nu a solicitat traseul respectiv și nici nu a participat de licitație, individual sau în cadrul unei asociații, fiind declarată câștigătoare și executantă a traseului, singura asociație solicitantă.
Excepția lipsei calității procesuale active este nefondată.
Potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 se poate adresa instanței de contencios administrativ, și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.
Reclamanta solicită anularea unor acte administrative emise în favoarea Asociația B., cu pretinsa nerespectare a unor dispoziții legale cuprinse în Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței nr. 1842/2001, afirmând că este lezată într-un drept al său care decurge din contractul de asociere în participațiune.
Acțiunea formulată de reclamantă va fi respinsă ca nefondată, întrucât nu s-a făcut dovada îndeplinirii cerințelor instituite prin dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Reclamanta nici nu s-a înscris și nici nu a participat la licitația organizată la 3 iunie 2005 pentru atribuirea licențelor de traseu, deci nu poate invoca încălcarea unui drept recunoscut de lege ori vătămarea unui interes legitim, care trebuie să fie personal, născut și actual.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta SC C.A. SA Constanța, solicitând desființarea ei, cu consecința principală a trimiterii cauzei la instanța de fond pentru reluarea judecății, iar pe fondul pretențiilor, admiterea acțiunii formulate.
în motivarea recursului s-a apreciat, în esență, că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, întrucât, în raport cu obiectul cauzei ce a vizat nerespectarea art. 41 alin. (3) și art. 44 lit. c) din Ordinul nr. 1842/2001 și nu anularea licitației, nu era neapărat necesar să se producă o vătămare a unui interes legal numai societății reclamante, faptul că s-au produs grave încălcări ale legii, fiind un motiv suficient de întemeiat pentru ca instanța să dispună aplicarea legii în mod corect și pedepsirea celor vinovați de nerespectarea ei.
în opinia recurentei, prin prisma celor două texte ale ordinului mai sus indicat, se impunea anularea licențelor de execuție pentru traseul în discuție, datorită pierderii capacității de transport în raport cu datele inițiale prezentate la momentul atribuirii.
Mai susține recurenta-reclamantă, că a făcut dovada încălcării drepturilor sale, întrucât la data de 5 iulie 2005, Asociația T.R. a dispus scoaterea de pe traseu a celor 10 autobuze proprietatea sa, ce i-au fost închiriate și au fost folosite pentru câștigarea licitației.
Recursul nu este fondat.
Analizând actele dosarului, susținerile recurentei circumscrise prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041C. proc. civ., înalta Curte a constatat că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a legii, nefiind dat nici un motiv care să impună casarea acesteia, pentru considerentele în continuare arătate.
în conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Semnificația termenului drept vătămat și interes legitim privat este stabilită prin art. 2 lit. n) și o), ca fiind orice drept fundamental prevăzut de lege, căruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ și, respectiv, posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat.
în speță, reclamanta a solicitat anularea licenței de execuție pentru traseul 082 Constanța -Mamaia - Năvodari, în condițiile art. 44 lit. c) din Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței nr. 1842/2001, respectiv pentru constatarea neîndeplinirii condițiilor care au stat la baza acordării acesteia, inclusiv pierderea de către autovehiculele din administrare a dreptului de efectuare a cursei sau traseului în cauză, invocând și încălcarea dispozițiilor art. 34 alin. (4) și art. 41 alin. (2) din același ordin.
Atribuirea prin procedura electronică a traseelor din Programul de transport rutier de persoane prin servicii regulate de trafic național ce a avut loc la data de 3 iunie 2005, s-a efectuat conform art. 341din Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței nr. 1842/2001, coroborat cu art. 37 din O.G. nr. 44/1997, modificat prin O.G. nr. 1/2005. La această ședință traseul în discuție a fost atribuit Asociației B., formată din SC D.R. SC T. SRL, SC K.S. SRL, SC A.T. SRL și SC J.T.A. SRL, singura solicitantă a acestui traseu.
Cum reclamanta nu a solicitat traseul în discuție și nu a participat individual sau în cadrul unei asociații la licitația organizată la 3 iunie 2005 pentru atribuirea licențelor, prima instanță a reținut în mod corect că aceasta nu poate invoca încălcarea unui drept recunoscut de lege ori vătămarea unui interes legitim în sensul dispozițiilor legale mai sus arătate, prin modificările survenite în parcul auto al beneficiarului licenței, singura soluție legalmente posibilă în situația neîndeplinirii cerințelor instituite de dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, fiind aceea a respingerii acțiunii ca nefondată.
Aspectele invocate de reclamantă pentru promovarea acțiunii referitoare la necesitatea încasării chiriei pentru autobuzele ce au format obiectul unui contract de închiriere încheiat cu operatorul de transport D.R., la a căror utilizare s-a renunțat ulterior, nu pot fi circumscrise interesului legitim în sensul Legii contenciosului administrativ, pretențiile decurgând din derularea ori nerespectarea respectivului contract, putând fi valorificate numai în condițiile dreptului comun.
Mai mult, măsura solicitată de reclamantă nu este de natură a asigura proteguirea unui astfel de pretins interes, având în vedere consecințele pe care le-ar produce, iar instanța de contencios administrativ nu este abilitată să dispună aplicarea corectă a legii și pedepsirea celor vinovați în alte condiții decât cele stabilite de lege, cum pretinde recurenta.
Prin urmare, cum admisibilitatea acțiunii în contencios administrativ este condiționată de justificarea încălcării unui drept ori a unui interes legitim, cerință neîndeplinită în speță, criticile recurentei nu pot fi reținute.
Pentru aceste considerente, înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a respins recursul ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4476/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4474/2006. Contencios → |
|---|
