ICCJ. Decizia nr. 4476/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 127 din 31 octombrie 2005 a Curții de Apel Bacău, pronunțată în dosarul nr. 4177/2005, a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea SC P. SRL Piatra Neamț, având ca obiect reclamarea refuzului nejustificat al Direcției Generale a Finanțelor Publice Neamț de a restitui solicitantei T.V.A. și obligarea pârâtelor Ministerul Finanțelor Publice și Direcției Generale a Finanțelor Publice Neamț, la repararea pagubei constând în: 17.143.775.689 lei T.V.A. aferent lunii septembrie 2004; 1.676.661.262 lei dobândă aferentă T.V.A. începând cu 2 decembrie 2004; 514.313.270 lei penalități de întârziere și 5 miliarde lei daune morale (pe temeiul art. 8 din Legea nr. 554/2004).
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut în fapt, în esență, că T.V.A. a cărei rambursare s-a cerut, provenea din T.V.A. aferentă unui contract de vânzare-cumpărare încheiat la 3 iunie 2004, pentru un bun al societății, de către administratorii judiciari ai acesteia, iar Direcția Generala a Finanțelor Publice Neamț a prelungit termenul de soluționare a cererii, pe motiv că actul de vânzare a făcut obiectul unui dosar penal la Parchetul Național Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău, cu nr. 38/P/2005, în lucru la data introducerii acțiunii.
A considerat instanța că, atât acest refuz, cât și decizia nr. 1 din 14 aprilie 2005 a Direcției Generale a Finanțelor Publice Neamț, de respingere a contestației societății, nu au vizat și respectiv, soluționat fondul cererii de rambursare a T.V.A., astfel încât cererea de daune nu se justifică.
A apreciat instanța că, ceea ce putea contesta societatea, era doar lipsa actului administrativ, conform art. 174 alin. (2) teza ultimă C. proc. fisc. și art. 8 alin. (1) teza ultimă din Legea nr. 554/2004, iar această contestație ar fi fost de competența Ministerului Finanțelor Publice, conform art. 178 alin. (3) C. proc. fisc.
în fine, a considerat instanța că refuzul autorității nu este "nejustificat", în sensul art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, deoarece pentru soluționarea cererii de rambursare a T.V.A. erau necesare informațiile rezultând din dosarul nr. 38/P/2005 al Parchetului Național Anticorupție, a căror lipsă justifică depășirea termenului de 45 de zile prevăzut de art. 199 alin. (1) C. proc. fisc.
împotriva acestei sentințe a declarat în termen recursul de față, reclamanta, cererea fiind legal timbrată.
în motivare sunt reiterate susținerile din acțiune.
Recursul se fondează, sentința urmând a fi casată în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ., pentru următoarele considerente:
în scopul legalei soluționări a cauzei în recurs, Curtea de față a solicitat informații asupra stadiului cercetării penale în dosarul nr. 39/P/2006 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău (greșit evidențiat la instanța de fond, ca dosarul nr. 38/P/2005, din culpa Direcției Generale a Finanțelor Publice Neamț care l-a indicat astfel în întâmpinarea depusă la instanța de fond).
Prin adresa nr. 39/P/2006 din 29 noiembrie 2006 a Direcției Naționale Anticorupție s-a comunicat că prin Ordonanța procurorului nr. 39/P/2006 din 12 septembrie 2006 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de lichidatorii judiciari ai recurentei, stabilindu-se că vânzarea bunurilor debitoarei, aprobată de judecătorul sindic de la Tribunalul Neamț, prin sentința civilă nr. 892/F din 4 iunie 2004, este legală.
Așa fiind, Curtea a constatat că motivele Direcției Generale a Finanțelor Publice Neamț, de prelungire a termenului pentru soluționarea cererii de rambursare a T.V.A. (aferentă prețului din contractul de vânzare-cumpărare susmenționat) nu mai subzistă.
Se impune, astfel, admițând acțiunea după casare, să fie anulate decizia nr. 1/2005 a Ministerului Finanțelor Publice și actul nr. 8061/2004 conținând refuzul Direcției Generale a Finanțelor Publice Neamț de soluționare a cererii.
Consecințele acestor anulări nu vor fi, însă, obligarea la plata daunelor a acestor autorități, astfel cum a pretins reclamanta, întrucât refuzul lor a fost justificat, dar nu mai subzistă după data de 12 septembrie 2006 (data emiterii ordonanței procurorului).
Singura consecință care se impune, este trimiterea cererii reclamantei de rambursare a T.V.A. la Direcția Generală a Finanțelor Publice Neamț care va avea obligația de a o soluționa în fond.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4495/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4484/2006. contencios → |
|---|
