ICCJ. Decizia nr. 4521/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC G.P. SRL București a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, Autoritatea Națională de Control și Direcția Regională Vamală, anularea procesului-verbal de control nr. 733 din 25 februarie 2004, încheiat de Direcția Regională Vamală.
în motivarea acțiunii, reclamanta arată că în mod nelegal s-au stabilit în sarcina sa, taxe vamale pentru întreaga cantitate de 81.569.959 tone porumb importată. Recurenta precizează că în urma contestației pe care a formulat-o, dosarul a fost înaintat Ministerului Finanțelor, iar aceasta nu a fost soluționată.
Prin încheierea din data de 9 septembrie 2004, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor Autoritatea Națională de Control și Direcția Regională Vamală, apreciind că în raport cu dispozițiile O.G. nr. 52/2004, competența rezolvării contestației aparține Ministerului Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1915 din 30 septembrie 2004, a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamanta SC G.P. SRL București.
în considerentele sentinței, instanța de fond a menționat că, potrivit dispozițiilor art. 179-187 din O.G. nr. 92/2000, republicată, privind Codul de procedură fiscală, contestațiile se soluționează de Ministerul Finanțelor Publice, care se pronunță prin decizie, iar aceasta, la rândul ei, poate fi atacată la instanța de contencios administrativ. Prima instanță a concluzionat că acțiunea este inadmisibilă, întrucât aceasta nu poate fi analizată în lipsa deciziei de soluționare a contestației.
înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 1171 din 23 februarie 2005, a admis recursul declarat de SC G.P. SRL București împotriva sentinței civile anterior indicate, a casat sentința și a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.
Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a arătat că prima instanță a aplicat greșit legea, întrucât obiectul acțiunii se referă la refuzul nejustificat al Ministerului Finanțelor Publice de a soluționa contestația împotriva procesului-verbal.
în fond după casare, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1060 din 17 mai 2006, a respins acțiunea ca nefondată.
în motivarea sentinței, Curtea de Apel a arătat că prin decizia nr. 43 din 28 februarie 2005, Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală a soluționat contestația și a dispus desființarea procesului-verbal de control nr. 733 din 25 februarie 2004, încheiat de Direcția Regională Vamală.
în ceea ce privește cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, instanța a apreciat că se impune a fi admisă, întrucât Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală se află în culpă procesuală, datorită rezolvării contestației depuse la 11 martie 2004, abia la data de 28 februarie 2005, pe parcursul procesului.
împotriva acestei hotărâri judecătorești au declarat recurs, în termen legal, Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția Regională Vamală București și Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Recurenta Autoritatea Națională a Vămilor a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, întrucât aceasta a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).
Astfel, recurenta a precizat că obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 277.900 RON încalcă dispozițiile art. 274 C. proc. civ., în sensul că, fără a cădea în pretenții și fără a se admite acțiunea, instanța de fond a admis acest capăt de cerere. în plus, recurenta a menționat că, în raport cu prevederile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., instanța avea dreptul să micșoreze onorariul avocatului, dacă aprecia că acesta este nepotrivit de mare.
Recurenta Agenția Națională de Administrare Fiscală a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță.
în motivare, recurenta a arătat că sentința nu cuprinde motivele de drept în temeiul cărora instanța și-a format convingerea exprimată, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
în subsidiar, recurenta Agenția Națională de Administrare Fiscală a solicitat modificarea sentinței, fiind aplicabile dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta a susținut că, începând cu data de 18 martie 2004, nu a mai avut competența să rezolve contestațiile ce vizau actele încheiate de organele vamale, motiv pentru care nu se poate reține culpa sa procesuală, pentru a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimata-reclamantă.
Analizând hotărârea atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 3041C. proc. civ., Curtea a constatat că se impune admiterea recursurilor pentru următoarele considerente:
Hotărârea recurată nu este motivată. Aceasta cuprinde scurte considerații, fără să indice în mod clar motivele pentru care a fost pronunțată.
în raport cu această situație, instanța de recurs nu își poate exercita controlul judiciar. în speță, nu se face referire la materialul probator administrat în cauză, la situația de fapt reținută în raport cu probele administrate și nici la dispozițiile legale aplicabile.
Prin urmare, înalta Curte apreciază că au fost încălcate dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care impune ca hotărârea judecătorească să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Nemotivarea în fapt și în drept a unei hotărâri judecătorești echivalează cu necercetarea fondului cauzei, ceea ce s-a întâmplat și în prezenta cauză.
în consecință, în temeiul art. 312 alin. (5), raportat la art. 304 pct. 7 C. proc. civ., înalta Curte a admis recursurile, a casat sentința atacată și a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.
Cu ocazia rejudecării, instanța de trimitere va analiza și celelalte susțineri ale părților făcute în cadrul cererilor de recurs.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4516/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4508/2006. Contencios → |
|---|
