ICCJ. Decizia nr. 458/2006. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 458/2006
Dosar nr. 339/1/2006
Şedinţa publică din 8 februarie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 13 aprilie 2005, reclamantul L.M. chemat în judecată pe Primarul municipiului Timişoara, solicitând anularea dispoziţiei nr. 858 din 9 martie 2005, prin care s-a respins notificarea privind acordarea de despăgubiri băneşti pentru imobilul situat în Timişoara, trecut în proprietatea Statului, în 1985, în baza Decretului nr. 223/1974.
În cadrul cererii, reclamantul a invocat excepţia de nelegalitate a art. 14 lit. b) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 498/2003.
Prin încheierea din 9 august 2005, Tribunalul Timiş, secţia civilă, a dispus sesizarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea excepţiei de nelegalitate.
Această din urmă instanţă, prin sentinţa civilă nr. 360 din 5 decembrie 2005, a admis excepţia şi a constatat nelegalitatea prevederilor art. 14 lit. b) din HG nr. 498/2003.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că aceste prevederi contravin dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, întrucât stabilesc că nu este abuzivă preluarea imobilului de către stat, ca urmare a înstrăinării formale de către persoana care a formulat cerere de plecare definitivă din ţară, cu plata unei despăgubiri stabilite de stat.
Împotriva sentinţei au declarat recurs, Guvernul României şi Primarul municipiului Timişoara, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, Guvernul României a invocat inadmisibilitatea excepţiei de nelegalitate a unor prevederi din HG nr. 498/2003, act administrativ normativ, întrucât, potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai legalitatea unui act administrativ individual poate fi cercetată pe această cale.
Pe fondul cauzei, cei doi pârâţi au susţinut că Normele metodologice aprobate prin HG nr. 498/2003 nu fac altceva decât să interpreteze prevederile generale ale art. 1 din Legea nr. 10/2001, explicând noţiunea de imobil preluat în mod abuziv, în raport cu dispoziţiile Decretului nr. 223/1974.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate şi cu prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare.
Excepţia inadmisibilităţii atacării unui act administrativ cu caracter normativ pe calea excepţiei de nelegalitate, a fost în mod corect respinsă de instanţa de fond, având în vedere prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care permit cercetarea legalităţii unui act administrativ unilateral, astfel cum este cel definit potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din lege - cu caracter normativ sau individual.
Apare ca neîntemeiată şi critica privind greşita reţinere a nelegalităţii prevederilor art. 14 lit. b) din HG nr. 498/2003, potrivit cărora în situaţia în care imobilele au fost preluate cu plată în baza Decretului nr. 223/1974, urmează a se considera că preluarea nu a fost abuzivă, persoana fiind îndestulată rezonabil din preţul primit sau având vocaţia de a fi îndestulată rezonabil, dacă înstrăina imobilul, înainte de formalizarea intenţiei de a părăsi ţara.
Potrivit Legii nr. 10/2001, calificarea ca fiind o preluare abuzivă a unui imobil, în sensul existenţei sau inexistenţei unui titlu valabil, constituie atributul exclusiv al instanţei judecătoreşti, actul normativ prevăzând că prin noţiunea de imobil preluat abuziv se poate înţelege şi imobilul preluat cu titlu valabil, în condiţiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, caz în care persoana care a înstrăinat locuinţa, conform art. 2 din Decretul nr. 223/1974, îşi păstrează calitatea de proprietar.
Textul menţionat din legea privind proprietatea publică şi regimul juridic al acestuia, stabileşte că fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale, şi bunurile dobândite de stat, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea Statului, în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituţiei, a tratatelor internaţionale la care România era parte şi a legilor în vigoare la data preluării.
Instanţa de fond a reţinut în mod corect că potrivit art. 2 lit. g) din Legea nr. 10/2001, pot fi considerate a fi preluate abuziv, nu numai bunurile dobândite fără titlu valabil, ci şi cele preluate în baza unui titlu valabil, împrejurare în raport cu care prevederile art. 14 lit. b) din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 498/2003, modifică esenţial dispoziţiile actului normativ în executarea căruia au fost emise.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea va respinge cele două recursuri, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâţii Guvernul României şi Primarul municipiului Timişoara împotriva sentinţei civile nr. 360/PI din 5 decembrie 2005 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 454/2006. Contencios. Revizuire. Revizuire | ICCJ. Decizia nr. 463/2006. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
