ICCJ. Decizia nr. 471/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 471/2006
Dosar nr. 3222/2005
nr. 13267/1/2005
Şedinţa publică din 9 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, la data de 31 mai 2004, reclamantul C.I.F., în calitate de soţ supravieţuitor, a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Cluj, solicitând anularea hotărârii nr. 14206 din 13 aprilie 2004, emisă de pârâtă, cu consecinţa recunoaşterii în favoarea reclamantului, a calităţii sale de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, întrucât soţia sa a fost refugiată în perioada 30 august 1944 - 20 februarie 1945.
Prin sentinţa civilă nr. 856 din 23 iunie 2004, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamantul C.I.F., a dispus anularea hotărârii nr. 14206 din 13 aprilie 2004, emisă de pârâtă, a obligat pe aceasta să-i recunoască reclamantului, în calitate de soţ supravieţuitor, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 30 august 1944 - 20 februarie 1945, începând cu data de 1 ianuarie 2004.
Instanţa a reţinut, în esenţă, că reclamantul a făcut dovada că soţia sa a fost nevoită să se refugieze, motiv pentru care excluderea de la beneficiul acordat de lege este nelegală.
Prin recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj, hotărârea nr. 856 din 23 iunie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, a fost modificată, însă, prin Decizia nr. 2488 din 13 aprilie 2005, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, care admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj, casează sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea reclamantului.
În motivarea hotărârii, Înalta Curte reţine că, în cauză, potrivit listelor eliberate de Arhivele Statului - Regiunea Cluj, rezultă că localitatea Poiana, judeţul Cluj se afla sub administrarea Statului Român. Din împrejurarea că în perioada 30 august 1944 - 20 februarie 1945, reclamanta a părăsit localitatea de domiciliu (Poiana), nu se poate concluziona că s-a refugiat din motive etnice.
Intrând în posesia unor dovezi care să ateste calitatea de refugiat a soţiei reclamantului, acesta a formulat cerere de revizuire a hotărârii nr. 13241 din 10 februarie 2004, înregistrată la 10 mai 2005, la Casa Judeţeană de Pensii Cluj, prin care a solicitat reanalizarea cererii iniţiale şi, în baza noilor probe, acordarea drepturilor recunoscute de lege, pentru perioada 6 septembrie 1944 - sfârşitul lunii decembrie 1944.
Răspunsul primit de reclamant la această cerere a fost nefavorabil, motiv pentru care reclamantul a formulat o nouă acţiune în contencios administrativ, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Cluj, având ca obiect anularea hotărârii nr. 13241 din 10 martie 2004.
Prin sentinţa civilă nr. 534 din 15 septembrie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a admis acţiunea formulată de reclamantul C.I.F., s-a dispus anularea hotărârii nr. 13241 din 10 martie 2004, emisă de pârâtă, fiind obligată aceasta să-i recunoască reclamantului, în calitate de soţ supravieţuitor al defunctei C.M., calitatea de refugiat în perioada 6 septembrie 1944 - 15 decembrie 1944 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2004.
Curtea a reţinut că, analizând cererea reclamantului, prin prisma declaraţiilor martorilor M.V. şi A.M., a adresei nr. C/2576 din 25 aprilie 2005, eliberată de Arhivele Naţionale, care atestă faptul că oraşul Turda şi localităţile din jur au fost ocupate de trupele „germano-maghiare", între 5 septembrie şi 5 octombrie 1944, perioadă în care au avut loc operaţiuni de război, care au provocat pagube materiale, ceea ce a determinat ca mulţi locuitori să se refugieze, rezultă că în situaţia concretă se poate stabili cu certitudine că părăsirea domiciliului de către soţia reclamantului a fost cauzată de persecuţiile etnice.
Întrucât din probele administrate nu au rezultat decât luna şi anul sfârşitului perioadei de persecuţie, conform adresei nr. 135/2002, înregistrată la Casa Judeţeană de Pensii Cluj, s-a considerat ziua de 15 a lunii respective, adică 15 decembrie 1944.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Cluj, susţinând că intimatul a fost încadrat abuziv în categoriile de beneficiari al Legii nr. 189/2000, deoarece, conform înscrisurilor din documentul eliberat de Arhivele Statului, document nr. C/2576, reiese că localitatea Turda a fost ocupată doar pentru perioada 5 septembrie 1944 - 5 octombrie 1944.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. (1) lit. c) din OG nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
De asemenea, în conformitate cu art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din ordonanţă se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente [alin. (1)] sau, în lipsa actelor oficiale, prin declaraţie cu martori [alin. (2)].
Cum, în cauză s-a făcut dovada potrivit legii, că motivul părăsirii domiciliului de către soţia reclamantului l-a constituit persecuţiile de natură etnică în perioada 5 septembrie - 5 octombrie 1944, prin prisma declaraţiilor martorilor M.V. şi A.M., precum şi a adresei nr. C/2576 din 25 aprilie 2005, eliberată de Arhivele Naţionale, în mod corect instanţa de fond a admis acţiunea formulată de reclamant şi, anulând hotărârea nr. 1341 din 10 martie 2004, emisă de pârâtă, a obligat-o pe aceasta să-i recunoască reclamantului, în calitate de soţ supravieţuitor al defunctei C.M., calitatea de refugiat în perioada 6 septembrie 1944 - 15 decembrie 1944, cu acordarea drepturilor băneşti cuvenite, începând cu data de 1 ianuarie 2004.
Pentru motivele arătate, în temeiul art.312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 534 din 15 septembrie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 467/2006. Contencios. Refuz nejustificat... | ICCJ. Decizia nr. 472/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
