ICCJ. Decizia nr. 4605/2006. Contencios
Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, reclamanta A.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 5609 din 31 martie 2006 și stabilirea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000, cu consecința acordării drepturilor cuvenite.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că hotărârea atacată este nelegală, întrucât părinții săi au făcut obiectul schimbului de populație ce a avut loc în baza Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova, la data de 7 septembrie 1940, iar aceasta s-a născut la data de 20 iulie 1943, ulterior strămutării familiei sale, suferind astfel aceleași persecuții etnice.
Prin sentința civilă nr. 508/CA din 29 iunie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, acțiunea formulată a fost admisă, instanța dispunând anularea hotărârii atacate. Totodată, instanța a constatat că reclamanta este beneficiară a Legii nr. 189/2000 și a dispus plata drepturilor cuvenite din luna următoare depunerii cererii, pentru perioada 20 iulie 1943 - 6 martie 1945.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că, potrivit probatoriului administrat, părinții reclamantei au făcut obiectul schimbului de populație urmare a Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova, la data de 7 septembrie 1940, iar că reclamanta, născută ulterior datei la care părinții săi au fost strămutați, a avut de suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, urmare a persecuțiilor etnice exercitate.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Tulcea, criticând soluția pronunțată, pentru netemeinicie și nelegalitate, opinând că reclamanta nu este îndrituită la măsuri reparatorii, dat fiind faptul că s-a născut în anul 1943, ulterior datei la care a avut loc schimbul de populație, respectiv strămutarea părinților săi.
înalta Curte de Casație si Justiție, analizând motivele invocate, în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, a constatat nefondat recursul declarat, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de dispozițiile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de articolul mai sus menționat.
Este evident că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, iar prin persoana persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod direct, cât și aceea asupra căreia s-au răsfrânt consecințele acelei persecuții.
Acesta este și cazul persoanelor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile care au decurs din aceasta situație. O atare concluzie se desprinde din întreaga economie a actului normativ aplicabil, fiind echitabilă acordarea drepturilor în speță, date fiind condițiile vitrege în care aceste persoane s-au născut
Din probatoriul administrat în cauză, în speță înscrisurile depuse la dosarul de fond, precum și din declarațiile martorilor audiați nemijlocit de instanță, rezultă că intimata-reclamantă se încadrează în situația prevăzută de lege, fiind îndrituită să beneficieze de măsurile reparatorii în speță, situație dovedită de aceasta în conformitate cu prevederile art. 61din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002.
Pentru considerentele arătate, se constată că instanța a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, iar recursul fiind nefondat, a fost respins ca atare.
← ICCJ. Decizia nr. 4658/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4636/2006. Contencios → |
---|