ICCJ. Decizia nr. 4624/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 7 iunie 2006, la Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, reclamanta R.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, anularea hotărârii nr. 9921 din 5 mai 2006, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, precum și cheltuieli de judecată în cuantum de 800 lei (RON).
în susținerea acțiunii, reclamanta a depus la dosar, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă - ale sale și ale părinților săi, hotărârea contestată și documente eliberate de Arhivele Naționale, din care rezultă că s-a născut la data de 24 noiembrie 1941, în localitatea Budăcea, raionul Constanța, după ce, în toamna anului 1940, în urma Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, părinții îi fuseseră strămutați din Bulgaria, în România.
Pârâta, prin întâmpinare, a cerut respingerea acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 234 din 17 iulie 2006, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, reținând ca dovedite susținerile reclamantei, a admis acțiunea și, anulând hotărârea contestată, a obligat-o pe pârâtă să emită o nouă hotărâre, prin care să-i acorde reclamantei drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000; de asemenea, pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.
împotriva acestei soluții a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, susținând că este netemeinică și nelegală, față de împrejurarea că intimata-reclamantă s-a născut după data strămutării părinților săi; în acest sens, recurenta-pârâtă a invocat adresa Ministerului Justiției nr. 72762/2005 și precizările emise de Casa Națională de Pensii și alte drepturi de Asigurări Sociale, care exclud de la beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, persoanele concepute după data strămutării părinților lor.
Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041C. proc. civ., Curtea a constatat că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
în conformitate cu dispozițiile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Legiuitorul a urmărit, așadar, ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.
în cauză, este necontestat și rezultă din dovezile administrate că reclamanta s-a născut la data de 24 noiembrie 1941, după ce, în toamna anului 1940, în urma Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, părinții săi fuseseră strămutați din Bulgaria, în România.
Fiind născută în perioada refugiului părinților săi, intimata-reclamantă a împărtășit situația părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care, începând cu data nașterii sale, s-au răsfrânt și asupra sa, situație față de care, în mod corect a procedat instanța de fond obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000 și, în consecință, să-i acorde acesteia drepturile ce i se cuvin.
Adresa Ministerului Justiției și Precizările emise de Casa Națională de Pensii și alte drepturi de Asigurări Sociale, invocate de recurenta-pârâtă, potrivit cărora, de prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 ar beneficia numai copiii născuți în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu sau concepuți înainte de strămutare și născuți după strămutarea părinților, reprezintă punctul de vedere al autorităților emitente, acesta neputând avea ca efect restrângerea sferei de aplicare a unei legi.
Pentru motivele arătate, recursul a fost respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4625/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4631/2006. Contencios → |
|---|
