ICCJ. Decizia nr. 4631/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj (urmare a declinării competenței de către Tribunalul Maramureș, prin sentința civilă nr. 1223 din 17 mai 2006), reclamantul C.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș, anularea hotărârii nr. 7529 din 27 martie 2006, emisă de pârâtă și recunoașterea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, începând cu anul 2002, iar nu cu data de 1 martie 2006, așa cum a stabilit pârâta.
în susținerea acțiunii, reclamantul a depus mai multe înscrisuri, printre care hotărârea contestată, certificatul nr. 32913 din ianuarie 2006, emis de Arhivele Naționale și copia livretului militar, arătând că în perioada 6 decembrie 1955 - 18 noiembrie 1957 a satisfăcut stagiul militar prin muncă și că în mod greșit pârâta i-a admis cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, doar în parte și nu începând cu anul 2002, când a făcut primele demersuri în acest sens.
Prin sentința civilă nr. 294 din 28 iunie 2006, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea, reținând, în esență, că în mod corect pârâta i-a acordat reclamantului, drepturile numai pentru perioada 15 ianuarie 1956 - 16 noiembrie 1957, întrucât numai această perioadă corespunde satisfacerii de către reclamant a stagiului militar într-un detașament de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamantul C.I., reiterând motivele invocate în fața instanței de fond.
Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041C. proc. civ., Curtea a constatat că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoașterea și acordarea unor drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, beneficiază de prevederile acestei legi, cetățeanul român care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă în perioada sus menționată.
Rezultă, așadar, că, pentru a beneficia de prevederile acestui act normativ, trei condiții trebuie îndeplinite, cumulativ, de către persoana cetățean român interesată: să fi satisfăcut stagiul militar în detașamente de muncă, perioada stagiului militar să se încadreze între anii 1950 - 1961 și detașamentul de muncă să fi aparținut Direcției Generale a Serviciului Muncii.
Or, așa cum rezultă din certificatul nr. 32913 din ianuarie 2006, emis de Arhivele Naționale, reclamantul a efectuat stagiul militar într-un detașament de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii - Detașamentul "Călan", numai în perioada 15 ianuarie 1956 - 16 noiembrie 1957. Cum numai pentru această perioadă îndeplinește reclamantul, condițiile prevăzute de lege, în mod corect i-au fost acordate drepturile corespunzător perioadei respective iar nu întregii perioade a stagiului militar.
De asemenea, potrivit art. 5 din Legea nr. 309/2002, drepturile prevăzute de acest act normativ se acordă persoanelor beneficiare începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea.
Cum cererea a fost depusă de recurentul-reclamant la data de 15 februarie 2006, așa cum rezultă din cuprinsul hotărârii contestate, în mod corect a procedat intimata-pârâtă la acordarea drepturilor, începând cu data de 1 martie 2006, aceasta fiind luna următoare celei în care a fost depusă cererea la Comisia de specialitate; se va reține, așadar, că soluția instanței de fond este, cu această motivare, temeinică și legală și cu privire la acest aspect.
Pentru considerentele arătate, recursul a fost respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4624/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4629/2006. Contencios → |
|---|
