ICCJ. Decizia nr. 4629/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpeni, la data de 9 septembrie 2005, SC Z.A. SRL Câmpeni, în contradictoriu cu A.N.R.C., a solicitat "suspendarea executării silite începută de executorul fiscal din cadrul serviciului executări bugetare și contencios al pârâtei, până la soluționarea definitivă a prezentei cereri și anularea în parte a deciziei nr. 1528/EI din 6 decembrie 2004, emisă de intimată, precum și a somației nr. 57 din 23 august 2005".
Prin sentința civilă nr. 1206 din 4 noiembrie 2005, Judecătoria Câmpeni a admis în parte contestația la executare formulată de SC Z.A. SRL, dispunând suspendarea executării silite, până la soluționarea definitivă a cauzei. Totodată, a respins capătul de cerere privind anularea deciziei nr. 1528/EI din 6 decembrie 2004, emisă de intimată.
Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Câmpeni a reținut, în esență, că decizia nr. 1528/EI din 6 decembrie 2004, ce face obiectul acțiunii, nu constituie titlu executoriu definitiv, întrucât a fost contestată de către debitoare care, la data de 7 martie 2005, a solicitat emitentului recalcularea tarifului de monitorizare stabilit prin decizia respectivă, ceea ce reprezintă o contestație la titlu, de competența Curții de Apel București, instanță căreia autoritatea pârâtă ar fi trebuit să-i înainteze cererea spre soluționare. S-a mai reținut de către instanța de judecată că, până la soluționarea contestației la titlu, se impune suspendarea executării silite pornite în temeiul acestuia.
în ceea ce privește capătul de cerere privind anularea deciziei nr. 1528/EI din 6 decembrie 2004, emisă de președintele autorității intimate, judecătoria a reținut că acesta a fost prematur introdus, iar competența de soluționare aparține curților de apel, dat fiind faptul că intimata este un organ central al administrației publice.
împotriva sentinței civile nr. 1206 din 4 noiembrie 2005 a Judecătoriei Câmpeni, A.N.R.C. a declarat recurs, care a fost admis prin decizia civilă nr. 179 din 24 februarie 2006 a Tribunalului Alba, casându-se hotărârea atacată și trimițându-se cauza, spre soluționare, în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Alba a reținut, în esență, că obiectul cauzei vizează o contestație la titlu, în speță decizia nr. 1528/EI din 6 decembrie 2004, emisă de președintele autorității recurente și în baza căreia a fost începută executarea silită împotriva intimatei. Față de această situație, raportat la prevederile art. 38 alin. (7) din O.U.G. nr. 79/2002, potrivit cărora deciziile președintelui A.N.R.C., prin care se stabilește tariful de monitorizare anual datorat de furnizorii de rețele sau servicii de comunicații electronice, pot fi atacate în contencios administrativ la Curtea de Apel București, în mod greșit prima instanță a apreciat că este competentă să soluționeze contestația la executare de față.
Astfel sesizată cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1660 din 6 iulie 2006, a respins, ca tardiv formulat, capătul de cerere referitor la anularea în parte a deciziei nr. 1528/EI din 6 decembrie 2004, emisă de președintele A.N.R.C., declinând competența de soluționare a cauzei în ce privește contestația la executare împotriva somației nr. 57 din 23 august 2005 și suspendarea executării silite, în favoarea Judecătoriei Câmpina.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel București a reținut, în privința capătului de cerere referitor la anularea în parte a deciziei nr. 1528/EI din 6 decembrie 2004, că acesta este tardiv, societatea reclamantă adresându-se instanței de judecată la data de 9 septembrie 2005, cu depășirea termenului de 30 de zile de la comunicarea deciziei contestate, care a avut loc la data de 15 februarie 2005. în acest sens, instanța de judecată a invocat prevederile art. 38 alin. (7) din O.U.G. nr. 79/2002, potrivit cărora deciziile A.N.R.C. pot fi atacate în contencios administrativ în termen de 30 de zile de la publicare sau de la comunicare, după caz, fără parcurgerea procedurii prealabile prevăzute la art. 5 din Legea contenciosului administrativ.
Referitor la capetele de cerere privind contestația la executare împotriva somației nr. 57 din 23 august 2005 și suspendarea executării silite, instanța de judecată a reținut, în esență, că, în speță, este vorba de o contestație la titlu care, în raport cu dispozițiile art. 373 alin. (2), coroborat cu art. 372 C. proc. civ., se promovează la judecătoria unde se află sediul debitorului, aceasta fiind Judecătoria Câmpeni.
împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel București, a declarat recurs, A.N.R.C., exclusiv cu privire la soluția de declinare, către Judecătoria Câmpeni, a competenței de judecare a cauzei referitor la capetele de cerere având ca obiect contestația la executare formulată împotriva somației nr. 57 din 23 august 2005 și suspendarea executării silite, susținând că aceasta este netemeinică și nelegală.
în motivarea recursului, A.N.R.C. arată că, întrucât nu fusese sesizată de către Tribunalul Alba decât cu soluționarea capătului de cerere privind anularea deciziei nr. 1528/EI din 6 decembrie 2004, Curtea de Apel București în mod greșit s-a pronunțat și cu privire la celelalte capete de cerere, asupra cărora se pronunțaseră, deja, alte instanțe judecătorești, și anume, Judecătoria Câmpeni, în primă instanță, respectiv Tribunalul Alba, în recurs. Pe de altă parte, concluziile puse de reprezentantul autorității recurente în fața înaltei Curți au fost în sensul că, întrucât actul împotriva executării căruia a fost formulată contestația este emis de către o autoritate publică centrală, competența de soluționare aparține Curții de Apel București.
Recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit prevederilor art. 169 din O.G. nr. 92/2003 - Codul de procedură fiscală, "Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii" [alin. (1)] și "Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege" [alin. (3)].
Din prevederile legale citate, rezultă că obiectul contestației la executare poate viza urmărirea însăși (contestația la executare propriu-zisă) sau titlul executoriu (contestația la titlu).
După cum se știe, prin contestația la titlu se urmărește clarificarea, interpretarea, explicarea titlului executoriu, în vederea executării întocmai a acestuia, iar prin contestația la executare propriu-zisă se pot invoca aspecte legate exclusiv de îndeplinirea procedurii de executare, cum ar fi prescripția dreptului de a obține executarea silită, perimarea executării silite, executarea neconformă cu titlul executoriu, urmărirea unor bunuri exceptate etc.
De asemenea, pe calea contestației la executare, în oricare dintre cele două forme, pentru a nu se aduce atingere autorității de lucru judecat, nu pot fi invocate motive referitoare la probleme de fond, care să pună în discuție valabilitatea titlului executoriu, de la această regulă făcând excepție titlurile executorii care nu sunt obținute ca urmare a unor dezbateri contradictorii, cum este cazul în speță, situație în care debitorul poate invoca pe calea contestației la executare toate apărările de fond referitoare la existența, întinderea și valabilitatea creanței; aceasta, însă, numai cu condiția ca debitorul să nu fi avut la dispoziție, pentru contestarea actului ce constituie titlu executoriu, o cale de atac specială.
în speță, așa cum rezultă din acțiunea introductivă de instanță, motivele invocate de petenta SC Z.A. SRL, în susținerea contestației, vizează exclusiv întinderea și valabilitatea creanței, reprezentând tariful de monitorizare pentru anul 2004, stabilit de către A.N.R.C., prin decizia nr. 1528/EI din 6 decembrie 2004, ce constituie titlul executoriu în temeiul căruia a fost începută executarea silită.
Astfel, se precizează în concluziile acțiunii introductive de instanță, "Față de cele arătate, considerăm că tariful de monitorizare pentru anul 2004 trebuia calculat de pârâtă în funcție de cifra de afaceri de 42.973.633 lei realizată în anul 2003 din activitatea de servicii de comunicații electronice, activitatea de INTERNET și nu în funcție de totalul cifrei de afaceri realizată de societatea noastră din întreaga activitate autorizată, astfel că tariful de monitorizare pe anul 2003 este de 94.542, în loc de suma precizată în titlul executoriu.".
Așa fiind, rezultă cu evidență că, pe lângă capătul de cerere privind anularea actului administrativ emis de autoritatea pârâtă (decizia nr. 1528/EI din 6 decembrie 2004), în mod corect respins de instanța de fond ca tardiv formulat și necontestat în cauză, prin capetele de cerere referitoare la suspendarea executării silite și la anularea somației nr. 57 din 23 august 2005, nesusținute prin motive referitoare la însăși modalitatea de desfășurare a procedurii executării silite, petenta SC Z.A. SRL a înțeles să formuleze o contestație la titlu, iar nu o contestație la executarea propriu-zisă.
Potrivit prevederilor art. 169 alin. (4) C. proc. fisc., "Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență". Așa cum s-a arătat în doctrină și jurisprudență, în cazul în care titlul emană de la un organ fără activitate jurisdicțională, contestația se va introduce la instanța de executare, în măsura în care legea nu prevede o cale specială.
în speță, calea specială pentru contestarea deciziei nr. 1528/EI din 6 decembrie 2004, emisă de președintele A.N.R.C., ce constituie titlul executoriu în temeiul căruia a fost începută executarea silită, este prevăzută de art. 38 alin. (7) din O.U.G. nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicațiilor, text potrivit căruia "Deciziile (emise de președintele A.N.R.C. - n.r.), inclusiv cele adoptate în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (3) din ordonanța privind accesul, pot fi atacate în contencios administrativ la Curtea de Apel București".
Pentru considerentele arătate, cum cererea formulată de SC Z.A. SRL Câmpeni, în ce privește capetele de cerere referitoare la suspendarea executării silite și la anularea somației nr. 57 din 23 august 2005, reprezintă o contestație la titlu, așa cum, de altfel, în mod corect a reținut și Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în considerentele hotărârii pronunțate, a fost admis recursul, casată sentința atacată, în partea referitoare la declinarea de competență și trimisă cauza, spre competentă soluționare aceleiași instanțe.
Cu ocazia soluționării, instanța de judecată va ține seama de prevederile art. 315 alin. (1) C. proc. civ. și va verifica dacă, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 169 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 - Codul de procedură fiscală.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4631/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4115/2006. Contencios → |
|---|
