ICCJ. Decizia nr. 474/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 474/2006
Dosar nr. 3257/2005
nr. 13409/1/2005
Şedinţa publică din 9 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 22 august 2005, la Curtea de Apel Constanţa, reclamantul G.N. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, anularea hotărârii nr. 70700 din 12 aprilie 2003, emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa - Comisia de aplicarea Legii nr. 189/2000 şi obligarea pârâtei la emiterea unei hotărâri prin care să-i fie recunoscute drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 15 septembrie 1940 - 6 martie 1945.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că întruneşte condiţiile prevăzute de Legea nr. 189/2000, deoarece a suferit alături de părinţii săi, consecinţele persecuţiilor etnice exercitate asupra acestora.
Reclamantul s-a folosit în dovedirea acţiunii sale, de proba cu înscrisuri, certificatul de naştere, certificatele de naştere ale părinţilor, certificatele de deces şi certificat de căsătorie pentru părinţi, situaţia de avere imobiliară rurală a locuitorului D.G. şi proba cu martori.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 293/CA din 8 septembrie 2005, a admis acţiunea reclamantului G.N., a anulat hotărârea nr. 70700 din 20 aprilie 2003, emisă de pârâtă şi i-a recunoscut acestuia, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Împotriva acestei hotărâri, Casa Judeţeană de Pensii Constanţa formulează recurs, susţinând că este netemeinică şi nelegală, faţă de împrejurarea că reclamantul este născut după data refugiului părinţilor săi, deci nu a suferit persecuţii etnice.
În drept invocă art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, „beneficiază de prevederile OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii din motive etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate".
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face nici o diferenţiere de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate sau expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând în mod implicit, şi copiii născuţi în perioada refugiului, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţie cu cea a părinţilor refugiaţi, al căror statut l-au dobândit.
Cum, în cauză, s-a făcut dovada şi este necontestat că reclamantul s-a născut în perioada refugiului părinţilor săi, în mod corect a reţinut instanţa de fond că acesta, începând cu data naşterii sale, respectiv 15 noiembrie 1941, a împărtăşit situaţia părinţilor refugiaţi, suportând consecinţele morale şi materiale ale refugiului care, implicit, s-au răsfrânt şi asupra sa.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 293/CA din 8 septembrie 2005, a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă pe recurentă la 200 RON cheltuieli de judecată către intimat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 472/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 475/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
