ICCJ. Decizia nr. 482/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 482/2006
Dosar nr. 3433/2005
nr. 14112/1/2005
Şedinţa publică din 9 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 6 iulie 2005, la Curtea de Apel Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ, reclamantul C.G. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Timiş, anularea hotărârii nr. 9626 din 8 iunie 2005, emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş - Comisia de aplicarea Legii nr. 189/2000 şi obligarea pârâtei la emiterea unei hotărâri prin care să-i fie recunoscute drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 15 august 1842 - 6 martie 1945.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că întruneşte condiţiile prevăzute de Legea nr. 189/2000, deoarece a suferit alături de părinţii săi, consecinţele persecuţiilor etnice exercitate asupra acestora.
Reclamantul s-a folosit în dovedirea acţiunii sale, de proba cu înscrisuri, copie după hotărârea atacată, certificatul de naştere, situaţia de avere imobiliară rurală a locuitorului I.C.
Curtea de Apel Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 254/PI din 27 septembrie 2005, a admis acţiunea reclamantului C.G., a anulat hotărârea nr. 9626 din 8 iunie 2003, emisă de pârâtă şi i-a recunoscut acestuia, calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 19 august 1942 - 6 martie 1945.
Împotriva acestei hotărâri, Casa Judeţeană de Pensii Timiş formulează recurs, susţinând că este netemeinică şi nelegală, faţă de împrejurarea că reclamantul este născut după data refugiului părinţilor săi, deci nu a suferit persecuţii etnice.
În drept invocă art. 304 pct. 9 C. proc. civ., coroborat cu art. 654 C. civ.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, „beneficiază de prevederile OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii din motive etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face nici o diferenţiere de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate sau expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând în mod implicit, şi copiii născuţi în perioada refugiului, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţie, cu cea a părinţilor refugiaţi, al căror statut l-au dobândit.
Cum, în cauză, s-a făcut dovada şi este necontestat că reclamantul s-a născut în perioada refugiului părinţilor săi, în mod corect a reţinut instanţa de fond că acesta, începând cu data naşterii sale, respectiv 19 august 1942, a împărtăşit situaţia părinţilor refugiaţi, suportând consecinţele morale şi materiale ale refugiului care, implicit, s-au răsfrânt şi asupra sa.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Timiş împotriva sentinţei civile nr. 254/PI din 27 septembrie 2005 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 475/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 483/2006. Contencios → |
|---|
