ICCJ. Decizia nr. 522/2006. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 522/2006
Dosar nr. 2351/2005
nr. 9786/1/2005
Şedinţa publică din 14 februarie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 9 decembrie 2004, pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia comercială şi de contencios administrativ, reclamanta SC R. SA Târgovişte a chemat în judecată pârâta SC E. SA, sucursala Braşov, pentru refuzul de acordare a bonificaţiei dobândă în sumă de 165.000.000 lei aferentă creditelor Euro angajate pentru producţia de export, exporturi a căror contravaloare fusese încasată şi repatriată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin dosarul de bonificaţie întocmit în conformitate cu prevederile OG nr. 18/1994, OG nr. 15/1996 şi OG nr. 36/2003, a solicitat SC E. SA, sucursala Braşov, bonificaţia dobândă menţionată, dar prin hotărârea din 28 iunie 2004, a Comitetului de Garanţii şi Credite de Comerţ Exterior i s-a acordat bonificaţia de dobândă, numai pentru creditele în lei aferentă perioadei aprilie - decembrie 2003, în valoare de 223.272.000 lei. Reclamanta a susţinut că în aceeaşi perioadă a utilizat şi credite în Euro, pentru care i s-au calculat dobânzi la valoarea de 780.816.581 lei şi a plătit dobânzi în valoare de 665.706.000 lei, pentru care bonificaţia curentă este de 165.000.000.
Tribunalul Dâmboviţa a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Curţii de Apel Ploieşti care, prin sentinţa nr. 74 din 25 mai 2005, a admis în parte acţiunea reclamantei SC R. SA Târgovişte şi a obligat pârâţii SC E. SA şi Comitetul Interministerial de Garanţii şi Credite de Comerţ Exterior să avizeze şi să acorde bonificaţia de dobândă de 165.000.000 lei.
Pentru a pronunţa o asemenea hotărâre, instanţa de fond a reţinut că acţiunea reclamantei este întemeiată în ceea ce priveşte acordarea bonificaţiei de dobândă, întrucât, potrivit art. 4 din OG nr. 34/2003, agenţii economici care au angajat credite bancare pentru producţia de export, vor beneficia de bonificaţia de dobândă acordată de stat, prin intermediul Băncii E.I., numai pentru exporturile a căror contravaloare a fost încasată şi repatriată.
Împotriva acestei soluţii au declarat recurs, Banca E. SA şi Comitetul Interministerial de Garanţii şi Credite de Control Exterior.
În recursul său, primul recurent susţine în esenţă că:
- în mod greşit, instanţa a respins excepţia insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată;
- hotărârea este nelegală, întrucât instanţa a respins greşit excepţia inadmisibilităţii acţiunii;
- instanţa a încălcat prevederile art. 172 alin. (1) şi alin. (3) pct. IV din Legea nr. 96/2000 privind organizarea şi funcţionarea SC E. SA, legea bugetului de stat pe anul 2003 şi Legea nr. 631/2002, Convenţia pentru acordarea bonificaţiei de dobândă nr. 3821 din 9 iulie 2004, încheiată între SC E. SA şi reclamanta SC R. SA.
Comitetul Interministerial de Garanţii şi Credite de Comerţ Exterior, în recursul său, susţine că, în mod nelegal, instanţa de fond a respins excepţia lipsei procedurii prealabile, iar pe fond nu se poate vorbi despre un refuz privind acordarea bonificaţiei de dobândă aferentă creditelor în Euro, cum greşit susţine reclamanta.
Ambele recursuri sunt fondate.
Potrivit art. 5 din Legea nr. 29/1990, în vigoare la data introducerii acţiunii, înainte de a cere tribunalului, anularea actului sau obligarea la eliberarea lui, cel care se consideră vătămat, se va adresa pentru apărarea dreptului său, în termen de 30 de zile de la data când i s–a comunicat actul administrativ sau la expirarea termenului prevăzut la art. 1 alin. (2), autorităţii emitente, care este obligată să rezolve reclamaţia, în termen de 30 de zile de la aceasta.
În speţă, reclamanta SC R. SA nu a dovedit efectuarea procedurii prealabile, care constituie o condiţie specială de exercitare a dreptului la acţiune.
Corespondenţa purtată de reclamantă, cu SC E. SA nu reprezintă procedura prealabilă în sensul prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/1990, aşa cum în mod greşit apreciază instanţa de fond, întrucât aceasta trebuie efectuată cu organul emitent al actului administrativ a cărui anulare se solicită.
În speţă, acest organ este Comitetul Interministerial de Garanţii şi Credite de Comerţ Exterior care a emis hotărârea nr. 14247 din 28 iunie 2004, contestată de reclamantă.
Având în vedere argumentele mai sus expuse, se vor admite ambele recursuri, se va modifica sentinţa atacată, în sensul respingerii acţiunii, ca inadmisibilă.
Referitor la motivul de recurs privind insuficienta timbrare, acesta este nefondat, faţă de obiectul acţiunii care îl reprezintă anularea unui act.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Banca E. SA Bucureşti şi de Comitetul Interministerial de Garanţii şi Credite de Comerţ Exterior împotriva sentinţei nr. 74 din 25 mai 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată şi respinge, ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamanta SC R. SA Târgovişte.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 513/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 523/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi.... → |
|---|
