ICCJ. Decizia nr. 524/2006. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 524/2006
Dosar nr. 2654/2005
nr. 10999/1/2005
Şedinţa publică din 14 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 17 noiembrie 2004, reclamantul R.G.D. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, solicitând obligarea pârâtei să sesizeze instanţa de contencios administrativ, potrivit art. 21 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 188/1999, cu privire la refuzul Ministerului Muncii de a aplica măsurile dispuse în Raportul de control al Agenţiei Naţionale a funcţionarilor publici şi obligarea pârâtei la plata daunelor materiale reprezentând diferenţa dintre drepturile salariale pe care le-ar fi obţinut dacă era numit în funcţia de inspector general de stat adjunct la Inspecţia Muncii şi cele obţinute efectiv începând cu data de 21 iunie 2004 şi până în prezent.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat prin Raportul de control întocmit la data de 21 iunie 2004, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici a constatat nelegalitatea angajării numitei V.C., în funcţia de Inspector General de Stat Adjunct pe Relaţii de Muncă, la Inspecţia Muncii şi a stabilit obligaţia Ministerului Muncii de a revoca actul administrativ de numire în funcţia publică menţionată şi numirea în această funcţie, a reclamantului, următorul candidat la concursul de ocupare a funcţiei.
A mai arătat că Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei nu a întreprins nici un demers în acest sens, motiv pentru care reclamantul s-a adresat Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, la data de 12 octombrie 2004, solicitând aplicarea prevederilor art. 21 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 188/1999, prin sesizarea instanţei de contencios administrativ, în vederea aplicării măsurilor stabilite prin raportul de control.
Pârâta a refuzat, însă, rezolvarea acestei cereri şi îndeplinirea obligaţiilor ce îi revin în baza legii, motiv pentru care reclamantul s-a adresat instanţei de contencios administrativ, în temeiul Legii nr. 29/1990.
Prin sentinţa civilă nr. 921/2005, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, acţiunea a fost respinsă, ca nefondată, reţinându-se că potrivit art. 20 alin. (3) lit. a) şi b) din Legea nr. 188/1999, în sarcina Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici nu se instituie o obligaţie, ci un drept de a sesiza instanţa de contencios administrativ. Însă reclamantul formulând el însuşi o acţiune în acest sens pentru anularea concursului din data de 17 aprilie 2003, acestuia nu i s-a încălcat nici un drept în sensul art. 1 din Legea nr. 29/1990.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen, reclamantul.
În motivarea recursului s-a arătat că Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici nu a înţeles să uzeze de dreptul prevăzut de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 188/1999; că acţiunea pe care el a promovat-o - dosarul nr. 275/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, are alt obiect, şi anume, anularea rezultatului concursului din 17 aprilie 2003.
Verificând cauza, în funcţie de motivarea recursului în lumina dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Curtea reţine următoarele:
Ca urmare a controlului efectuat cu privire la legalitatea concursului organizat de către Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, la 17 aprilie 2003, pentru ocuparea funcţiei publice de inspector general de stat adjunct pe relaţii de muncă în Inspecţia Muncii, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, prin Raportul de control întocmit la 21 iunie 2004, a constatat nerespectarea prevederilor art. 51 din Legea nr. 188/1999 şi a art. 19 alin. (3), coroborat cu art. 9 alin. (2) din OUG nr. 192/2002, modificată. În raport s-a menţionat revocarea actului administrativ de numire în funcţie a numitei C.V. şi numirea în funcţie a următorului candidat clasat la concurs sau, după caz, numirea reclamantului în situaţia în care obţine, pe calea contenciosului administrativ, această soluţie.
Recurentul, la data de 5 iunie 2003, a formulat acţiune, prin care a solicitat anularea concursului din 17 aprilie 2003, anularea ordinului emis de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, de numire în funcţia de Inspector general de stat adjunct, a numitei V.C., plus 500 milioane lei daune morale.
Prin sentinţa civilă nr. 2022/2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, acţiunea a fost admisă în parte, s-a anulat concursul şi ordinul contestat şi s-a respins cererea privind daunele morale. Sentinţa este irevocabilă conform deciziei nr. 3952/2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
În condiţiile în care reclamantul a formulat el însuşi o acţiune având ca obiect concursul desfăşurat la 17 aprilie 2003 şi anularea ordinului de numire în funcţia publică a numitei V.C., Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici nu mai avea interes să promoveze o acţiune similară. Prin neuzarea dreptului prevăzut de art. 20 alin. (3) lit. a) şi b) din Legea nr. 188/1999, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici nu a vătămat reclamantului, nici un drept prevăzut de lege, astfel încât nefiind întrunite cerinţele art. 1 din Legea nr. 29/1990, în mod corect acţiunea a fost respinsă de către instanţa de fond.
De altfel, a fost realizată finalitatea urmărită de reclamant - anularea concursului şi a ordinului de numire în funcţia publică a numitei V.C., astfel cum s-a stabilit prin Decizia nr. 3952/2005, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare care să poată fi analizate din oficiu conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de R.G.D. împotriva sentinţei civile nr. 921 din 17 mai 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 523/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi.... | ICCJ. Decizia nr. 528/2006. Contencios. Anulare act... → |
|---|
