ICCJ. Decizia nr. 531/2006. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 531/2006
Dosar nr. 2644/2005
nr. 10959/1/2005
Şedinţa publică din 15 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 2971/2005, reclamanta SC N.C. SRL Bucureşti a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională Vamală Bucureşti, solicitând ca, prin sentinţa ce va pronunţa, instanţa să dispună anularea deciziei Ministerului Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală nr. 206 din 13 iulie 2004, cât şi a procesului-verbal de control nr. 36956/C din 12 decembrie 2001, al Direcţiei Generale a Vămilor.
În motivarea acţiunii, reclamanta a precizat că este nelegală obligarea sa la plata sumei de 1.178.193.125 lei, rezultând din încadrarea „boxelor pentru calculator", la codul tarifar vamal 84.71.60.90 şi a „coolerelor", la 84.73.30, ca părţi şi accesorii pentru calculator, contrar încadrărilor tarifare rezultate în urma verificărilor de către organul vamal constatator, respectiv 85.18.21.90, pentru „boxe pentru calculator" şi 84.14.59.30, pentru „coolere", susţinându-se că această încadrare tarifară trebuie să corespundă cu Notele explicative la Sistemul armonizat de descriere şi codificare a mărfurilor prevăzute în anexa la Legea nr. 98/1996. Ca atare, datoria vamală rezultată se compune din sumele de 774.565.172 lei, taxe vamale, comision vamal şi T.V.A. şi 403.627.950 lei, majorări de întârziere aferente.
Pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor a depus întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
S-au administrat probatorii cu înscrisuri şi expertiză judiciară, cu privire la funcţiunile şi caracteristicile principale ale produselor boxe şi coolere şi în urma analizării acestora, prima instanţă a pronunţat sentinţa civilă nr. 1114 din 8 iunie 2005, prin care a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta SC N.C. SRL.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că încadrarea tarifară corectă a „boxelor pentru calculator" şi „coolere" este cea dată de autoritatea fiscală în calea administrativă de atac, prin Decizia nr. 206 din 13 iulie 2004, textul poziţiei 85.18 - recomandat de Direcţia Generală a Vămilor cuprinzând şi „boxele pentru calculator" (difuzoare, amplificatoare electrice de audiofrecvenţă, de toate tipurile, prezentate separat, indiferent de destinaţia acestora). Se precizează că această poziţie tarifară este recomandată şi de Organizaţia Mondială a Vămilor. Organele vamale, la controlul ulterior efectuat, au apreciat corect încadrarea tarifară vamală a celor două produse.
S-a reţinut că societatea reclamantă, prin acţiunea formulată, a contestat încadrarea tarifară, şi nu cuantumul sumelor la care a fost obligată (cu privire la plata majorărilor de întârziere, contestaţia fiindu-i respinsă, ca nemotivată, în calea administrativă de atac).
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi susţinând, în esenţă, că numai printr-o interpretare eronată a probelor şi prin ignorarea probei de specialitate - expertiza tehnică administrată în cauză, s-a ajuns la concluzia că acţiunea ce a formulat-o, este neîntemeiată.
Recomandarea poziţiei 85.18.21, de către Organizaţia Mondială a Vămilor, nu poate fi primită, aceasta fiind o structură asociativă din care face parte şi A.N.A.V., nu e un organ jurisdicţional, iar practica sa nu este creatoare de drept jurisdicţional românesc.
Recurenta aduce critici soluţiei instanţei de fond, şi prin aceea că nu a fost analizată critica pe care a adus-o formei şi procedurii de întocmire a procesului-verbal de control nr. 36956/2001, critică pe care a formulat-o prin contestaţia adresată Ministerului de Finanţe.
Intimata Autoritatea Naţională a Vămilor a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond, ca legală şi temeinică.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi în raport cu dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie îl va respinge, conform considerentelor ce se vor arăta în continuare.
Cauza supusă soluţionării se referă la încadrarea corectă la codurile tarifare corespunzătoare, a produselor „boxe pentru calculatoare" şi „coolere" importate, în funcţie de această încadrare, reclamanta fiind obligată sau nu a plăti datoria vamală de 774.565.175 lei, plus majorările de întârziere, în sumă de 403.627.950 lei.
Încadrarea mărfurilor în Tariful Vamal de Import al României se face conform Regulilor generale pentru interpretarea Sistemului armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor, prezentate în anexa la Legea nr. 98/1996, pentru aderarea României la Convenţia Internaţională privind Sistemul armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor şi în concordanţă cu Notele explicative ale sistemului armonizat, menţionate la art. 72 din Legea nr. 141/1997, privind Codul vamal al României.
Conform HG nr. 366/2004, privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale a Vămilor, cât şi prevederilor art. 73 şi urm. din Legea nr. 141/1997, privind Codul vamal al României, autoritatea competentă privind aplicarea Tarifului Vamal de Import al României şi clasificarea tarifară este Direcţia Generală a Vămilor, în prezent Autoritatea Naţională a Vămilor.
Prin procesul-verbal de control nr. 36956 din 12 decembrie 2001, Direcţia Generală a Vămilor a procedat la controlul ulterior, prin sondaj, a operaţiunilor de import „boxe de calculator" şi „coolere", derulate în perioada ianuarie 2000 - septembrie 2001, de către reclamantă, constatând că în raport cu prevederile art. 72 din Legea nr. 141/1997 şi cele ale Notelor explicative la Sistemul armonizat de descriere şi codificare a mărfurilor, prezentate în anexa la Legea nr. 98/1996, încadrările tarifare corecte sunt: 85.18.21.90, în cazul boxelor pentru calculator şi 84.14.59.30, în cazul coolerelor. Încadrările tarifare declarate de societatea reclamantă s-au constatat a fi eronate, noile încadrări tarifare generând o datorie vamală de 774.565.175 lei, taxe vamale, comision vamal şi T.V.A., pentru neplata în termen, datorându-se majorări de întârziere în sumă de 403.627.950 lei.
Recurenta susţine că încadrarea tarifară ce a urmat controlului vamal ulterior şi menţionată în procesul-verbal de control contestat, este necorespunzătoare, dar această susţinere este nefondată, pentru că nu are suport legal.
Aşa cum corect reţine şi instanţa de fond, organul de control vamal a procedat legal la încadrarea tarifară a celor două produse, în conformitate cu Regulile generale nr. 1 şi 3(a) din anexa la Legea nr. 98/1996, precum şi cu nota 4 de la Secţiunea XVI „Maşini şi aparate, echipamente electrice şi părţi ale acestora; aparate de înregistrat sau de reprodus sunetul; aparate de înregistrat sau de reprodus imagini şi sunet de televiziune şi părţi accesorii ale acestor aparate".
Potrivit Regulii generale pentru sistemul armonizat nr. 3(a) care prevede că „atunci când o marfă ar putea fi încadrată la două sau mai multe poziţii, poziţia specifică are prioritate faţă de poziţiile cu un domeniu de activitate mai general", boxele pentru calculator au fost încadrate la poziţia 85.18, aceasta fiind poziţia tarifară care se referă în mod specific la difuzoare, spre deosebire de poziţia 84.71 care se referă în mod generic la produse de tehnologia informaţiei. Boxele reprezintă difuzoare montate în aceeaşi carcasă şi, deci, se încadrează la poziţia tarifară 85.18, cod tarifar 85.18.21.90 sau 85.18.22.90, în măsura în care sunt difuzoare individuale sau multiple, montate în aceeaşi carcasă.
La fel şi în cazul coolerelor, poziţia tarifară corectă este 84.14, cea specifică, aceasta fiind luată în considerare, în detrimentul celei generale 84.73, care se referă în mod generic la subansamble ale produselor de tehnologia informaţiei.
Produsul „cooler" este un ansamblu format dintr-un ventilator şi un radiator, destinat exclusiv răcirii procesoarelor din unitatea centrală a unei maşini de prelucrare a datelor numerice şi se clasifică la poziţia tarifară 84.14, cod tarifar 84.14.59.30.
Prevederile legale menţionate, nu pot fi ignorate, atâta vreme, cât prin Legea nr. 98/1996, România a aderat la Convenţia Internaţională privind Sistemul armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor, încheiată la Buxelles, la 14 iunie 1983, scopul acestei Convenţii fiind acela de a asigura o încadrare tarifară unitară pentru statele membre semnatare.
Astfel, se explică şi faptul că instanţa de fond face referire la adresa Organizaţiei Mondiale a Vămilor - Direcţia de Probleme Tarifare şi Comerciale, emisă la data de 23 aprilie 2003, prin care se transmite avizul solicitat, referitor la aceleaşi produse, ca şi cele importate de recurentă, din cuprinsul acestei adrese rezultând că încadrarea tarifară corectă este cea recomandată de Autoritatea Naţională a Vămilor.
În raport cu toate aceste prevederi legale, reţinute şi de instanţa de fond, în mod corect nu au fost avute în vedere concluziile expertizei tehnice efectuate în cauză, constatările acesteia nefiind în concordanţă cu aceste dispoziţii legale.
Reţinând ca fiind corecte încadrările tarifare dispuse de organul vamal, pentru cele două produse, se constată ca fiind în concordanţă cu dispoziţiile legale, şi diferenţa de taxă vamală, comision vamal şi T.V.A., în sarcina reclamantei-recurente, în sumă totală de 774.565.175 lei, la care se adaugă majorări de întârziere, în sumă de 403.627.950 lei, pentru neplata la termen a sumei datorate.
De altfel, din chiar momentul contestării procesului-verbal de control la Ministerul Finanţelor Publice, reclamanta-recurentă nu a formulat critici concrete referitoare la aceste majorări de întârziere, sub acest aspect contestaţia fiindu-i întemeiat respinsă ca nemotivată.
Critica recurentei, ce vizează forma şi procedura de întocmire a procesului-verbal, nu este nici ea fondată, instanţa de fond în mod just respingând-o, faţă de faptul că problema principală pe care a abordat-o prin acţiunea formulată, s-a referit la încadrarea tarifară a celor două produse importate, în raport cu aceasta fiind ţinute sau nu, la plata datoriei vamale.
Pentru toate aceste considerente, constatând că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă legală şi temeinică, neexistând nici unul din motivele de modificare sau casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., recursul va fi respins, făcând în cauză şi aplicarea art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC N.C. SRL Bucureşti, prin lichidator SC I.P. SA Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1114 din 8 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 530/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 535/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
