ICCJ. Decizia nr. 526/2006. Contencios. Anulare act emis de autorităţi publice locale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 526/2006
Dosar nr. 5316/2004
nr. 19127/1/2004
Şedinţa publică din 15 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Piteşti, la 8 martie 2004, Consiliul Judeţean Vâlcea a declarat recurs împotriva încheierii din 18 februarie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, la 18 februarie 2004, în dosarul nr. F/C/67/2004, prin care s-a suspendat hotărârea nr. 130 din 25 noiembrie 2003, emisă de Consiliul Judeţean Vâlcea, în baza avizului A.R.R., la cererea formulată de SC M.S. SRL.
S-a susţinut că nu sunt îndeplinite prevederile art. 9 din Legea nr. 29/1990, „nefiind un caz bine justificat şi pentru a se preveni producerea unei pagube iminente. Sub acest aspect, recurenta a susţinut că noul traseu înfiinţat prin hotărârea atacată, nu a fost atribuit încă prin licitaţie publică vreunui operator şi, deci, nu s-a emis o altă licenţă".
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Piteşti, la 15 aprilie 2004, Consiliul Judeţean Vâlcea a declarat recurs şi împotriva sentinţei nr. 42/F-C din 17 martie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în dosarul nr. 67/C/2004, susţinând că hotărârea este nelegală şi netemeinică.
Încheierea pronunţată la 18 februarie 2004, în dosarul F/C/67/2004, a fost atacată şi de A.R.R. Recurenta a atacat şi sentinţa nr. 42/F-C din 17 martie 2004, pronunţată la 17 februarie 2004, de Curtea de Apel Piteşti.
S-a susţinut că hotărârea Consiliului Judeţean Vâlcea nu putea fi pusă iminent în aplicare, aşa cum a susţinut instanţa de fond, atunci când a dispus suspendarea hotărârii, întrucât, potrivit art. 30 alin. (3) din Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei, termenul limită pentru introducerea de noi trasee este de 60 de zile de la data atribuirii licenţelor de execuţie pentru traseu. Hotărârea, a precizat recurenta, s-a emis de Consiliul Judeţean Vâlcea, la circa 6 luni de la data atribuirii licenţelor de execuţie pentru traseele aprobate prin Programul de transport rutier.
Cât priveşte sentinţa nr. 42/F-C din 17 martie 2004, recurenta a susţinut că adresa nr. 1776 din 17 noiembrie 2003, emisă de A.R.R., nu îndeplineşte condiţiile specifice unui act administrativ în înţelesul Legii nr. 29/1990, ca manifestare unilaterală de voinţă ce produce efecte juridice cu efecte vătămătoare intereselor legitime de SC M.S. SRL, astfel încât invocă art. 304 alin. (8) C. proc. civ.
Printr-un al doilea motiv de recurs se susţine, în baza art. 304 alin. (9) C. proc. civ., că hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii. Sub acest aspect nu s-a făcut dovada procedurii prealabile, conform art. 5 din Legea nr. 29/1990, respectiv partea nu s-a adresat cu plângerea prealabilă la A.R.R., împotriva adresei nr. 1776 din 17 noiembrie 2003, chiar dacă a contestat hotărârea Consiliului Judeţean nr. 130 din 25 noiembrie 2003, la Consiliul Judeţean Vâlcea.
Din actele cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că prin sentinţa nr. 42/F-C din 17 martie 2004, Curtea de Apel Piteşti a respins excepţia lipsei de competenţă materială a Curţii de Apel Piteşti, formulată de pârâtul Consiliul Judeţean Vâlcea.
Totodată, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive formulată de pârâta A.R.R. Bucureşti, precum şi excepţia lipsei de interes formulată de intervenienta SC A.T. SA Râmnicu Vâlcea.
S-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC M.S. SRL Bradu împotriva pârâţilor Consiliul Judeţean Vâlcea şi A.R.R.
S-a admis în parte cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta SC A.T. SA Râmnicu Vâlcea.
S-a dispus anularea parţială a hotărârii nr. 130 din 25 noiembrie 2003, emisă de pârâtul Consiliul Judeţean Vâlcea şi a actului administrativ nr. 1776 din 17 noiembrie 2003, emis de pârâta A.R.R., ambele referitoare la înfiinţarea traseului judeţean „Cozia - Râmnicu Vâlcea - Drăgăşani".
Curtea de Apel Piteşti a reţinut că A.R.R. este autoritatea care reglementează transportul rutier, emite licenţele pentru traseu, coordonează programul de transport şi este elaboratorul hotărârii supuse anulării. S-a mai reţinut că pârâta dobândeşte calitate procesuală şi prin însăşi refuzul respectării dreptului de licenţă câştigat de către reclamantă.
Cu privire la fondul cauzei, instanţa de fond a constatat că emiterea actelor administrative s-a făcut cu încălcarea art. 30 alin. (3) din Ordinul nr. 1842/2001, al Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, în ceea ce priveşte înfiinţarea traseului, cu depăşirea termenului de 60 de zile de la data atribuirii licenţelor de execuţie pe traseu (30 iunie 2003, data înfiinţării) şi ale art. 30 alin. (4) din acelaşi act normativ, prin aceea că deţinătorul de licenţă pentru transport nu a solicitat şi nu şi-a exprimat acordul pentru înfiinţarea acestui traseu.
S-a mai precizat de instanţa de fond că reclamanta beneficiază de licenţa de execuţie pentru traseu, seria LT nr. 11156 şi efectuează transport pe cca. 50 km, dintr-un total de cca. 70 km, stabilit pentru traseul înfiinţat.
S-a mai menţionat că prin înfiinţarea acestui traseu a fost încălcată şi condiţia armonizării graficelor de circulaţie, pentru a se asigura decalajul de 30 de minute între cursele existente, condiţie instituită de art. 30 alin. (3) din Ordinul nr. 1842 din 4 decembrie 2001 al Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei şi art. 65 din Normele de organizare şi efectuare a transporturilor rutiere, conform Ordinului ministrului transporturilor nr. 527/1997.
Reclamanta a depus caietul de sarcini şi programul de transport stabilit prin actul administrativ, dovedindu-se, astfel, că nu a fost respectat decalajul impus de lege, fiind în acelaşi timp prejudiciată.
Instanţa de fond a reţinut că în urma probelor administrate a rezultat că reclamanta a fost prejudiciată, prin aceea că, deşi obţinuse licenţa de execuţie, urma să fie supusă unei noi licitaţii pentru traseu, riscând să-şi diminueze profiturile şi pe viitor chiar să piardă calitatea sa de operator de transport.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursurile declarate împotriva încheierii din 18 februarie 2004 şi a sentinţei nr. 42 din 17 martie 2004, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, sunt neîntemeiate şi urmează a fi respinse.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta SC M.S. SRL Bradu, judeţul Argeş, a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Judeţean Vâlcea şi A.R.R., anularea hotărârii nr. 130 din 25 noiembrie 2003 şi a actului nr. 1776 din 17 noiembrie 2003, susţinând că sunt acte nelegale, deoarece prin includerea traseului Râmnicu Vâlcea - Drăgăşani, nu se realizează armonizarea graficelor de circulaţie, legea impunând respectarea unui decalaj de 30 de minute. S-a mai precizat de reclamantă că nu s-a respectat perioada de 60 de zile stabilită de lege, de la data atribuirii licenţelor de execuţie pentru includerea unui traseu nou şi nu a fost solicitat acordul său ca deţinător de licenţă de execuţie actual, deşi se solicitase suplimentarea curselor pentru acest traseu.
De precizat că SC M.S. SRL a susţinut că hotărârea nr. 130 din 25 noiembrie 2003, a Consiliului Judeţean Vâlcea, este nelegală şi netemeinică, pentru că încalcă flagrant prevederile art. 30 alin. (3) din Ordinul nr. 1842 din 4 decembrie 2001, al ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei, care stipulează că programul de transport rutier de persoane, prin servicii regulate în trafic naţional, se poate modifica prin includerea unor noi trasee, în condiţiile posibilităţii armonizării graficelor de circulaţie, cu cele ale traseelor existente.
S-a menţionat de societatea SC M.S. SRL, că art. 2 din hotărârea nr. 130 din 25 noiembrie 2003 înfiinţează traseul judeţean „Cozia - Râmnicu Vâlcea - Drăgăşani", cu orarul menţionat, care nu poate fi armonizat cu traseul „Râmnicu Vâlcea - Drăgăşani", pentru care societatea deţinea licenţă de execuţie pentru traseu.
A precizat societatea reclamantă că, practic, plecările pe acest traseu nou creat se efectuează cu puţin înaintea plecărilor angajaţilor societăţii, însemnând practic că societatea pierdea cetăţenii obişnuiţi cu orarul stabilit de aceasta.
Mai mult, s-a menţionat de societatea reclamantă că a fost depăşit termenul de 60 de zile cerut de art. 30 alin. (3) din Ordinul nr. 1842 din 4 decembrie 2001 al ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei, de la data acordării licenţelor de execuţie pentru traseu, pentru includerea de noi trasee.
Situaţia societăţii a fost confirmată de probele cauzei, astfel încât în mod corect instanţa de fond a pronunţat soluţia atacată în cauză.
Constatându-se că nu s-au efectuat probe noi de natură a modifica situaţia de fapt sus citată, aşa cum a fost reţinută de instanţa de fond, concluzia ce se impune, este că actul administrativ constituit în hotărârea nr. 130 din 25 noiembrie 2003, este un act abuziv în partea anulată de instanţa de fond.
Cât priveşte actul administrativ nr. 1776 din 17 noiembrie 2003, emis de pârâta A.R.R. - Agenţia Vâlcea, are caracter de act administrativ producător de efecte juridice cuprinzând acordul autorităţii pentru înfiinţarea acestui nou traseu, traseu care încalcă dreptul societăţii reclamante ca operatoare de transport.
Atât hotărârea sus citată, cât şi actul nr. 1776/2003 sunt acte administrative abuzive, astfel încât, în mod corect, s-a dispus anularea lor.
Cât priveşte pretinsa neefectuare a procedurii prealabile, conform art. 5 din Legea nr. 29/1990, în mod corect instanţa de fond a considerat că această procedură a fost realizată, dovadă fiind reclamaţia înregistrată sub nr. 7757 din 25 noiembrie .2003, la Consiliul Judeţean Vâlcea şi la pârâta A.R.R., prin înregistrarea cu nr. 199 din 6 ianuarie 2004.
Ca urmare a plângerilor, reclamanta A.R.R. - Agenţia Vâlcea a şi suspendat şedinţa de atribuire a traseului din 7 ianuarie 2004.
Susţinerea A.R.R., că Ordinul nr. 527/1997 a fost modificat de Ordinul nr. 1842/2001 şi că potrivit acestui ultim ordin, „programul de transport rutier de persoane prin servicii regulate în trafic judeţean" se aprobă de Consiliul Judeţean, respectiv este nerelevantă sub aspectul recursului. Chiar dacă programul se aprobă de Consiliul Judeţean, aprobarea nu trebuie să constituie un act administrativ abuziv care să prevadă un program de transport ce se suprapune peste programul deja stabilit, de natură a produce prejudicii, operatorilor care aveau deja licenţă.
Ori, art. 30 alin. (3) din Ordinul nr. 1842 din 4 decembrie 2001, al ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei prevede condiţia armonizării graficelor de circulaţie pentru a se asigura decalajul de 30 de minute între cursele existente, ceea ce nu se realiza în cadrul noului program.
Aşa fiind, atât sentinţa instanţei de fond, cât şi încheierea de suspendare a executării hotărârii nr. 130 din 25 noiembrie 2003, încheiere legală şi corectă cu privire la măsura dispusă, sunt corecte şi temeinice, astfel încât recursurile declarate vor fi respinse conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Consiliul Judeţean Vâlcea şi de A.R.R. împotriva încheierii din 18 februarie 2004 şi împotriva sentinţei nr. 42/F-C din 17 martie 2004, ambele pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, dosar nr. 67/2004, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 521/2006. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 527/2006. Contencios. Anulare acte privind... → |
|---|
