ICCJ. Decizia nr. 537/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 537/2006
Dosar nr. 3400/2005
nr. 13977/1/2005
Şedinţa publică din 15 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Cluj, sub nr. 15895 din 18 iulie 2005, reclamantul G.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 16256 din 23 februarie 2005, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 şi să-i acorde drepturile aferente.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 567 din 26 septembrie 2005, a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul G.I. împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Cluj şi în consecinţă, a anulat hotărârea nr. 16256 din 23 februarie 2005, emisă de pârâtă. A obligat-o pe aceasta să-i recunoască reclamantului, calitatea de refugiat în perioada 15 iunie 1942 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/l999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 noiembrie 2005. În motivarea soluţiei s-a reţinut că declaraţiile martorilor şi actele de stare civilă ale reclamantului atestă, cu caracter unitar, împrejurarea că reclamantul s-a refugiat, împreună cu familia, „din localitatea de domiciliu, într-o altă localitate, în luna iunie 1942, reîntoarcerea fiind în luna octombrie 1944".
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate, susţinând, în esenţă, că instanţa a interpretat greşit legea, întrucât simplul fapt al naţionalităţii române nu poate duce la concluzia că părăsirea domiciliului a fost determinată de o persecuţie etnică, că reclamantul „s-a refugiat" din localitatea Vlaha, judeţul Cluj, care se afla sub administraţia Statului român.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu critica formulată, probele administrate în cauză, dispoziţiile legale incidente pricinii şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., se constată că recursul este fondat.
Potrivit art. 1 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, este beneficiară a prevederilor OG nr. 105/1999, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, dacă a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Conform art. 2 din Normele de aplicare ale prevederilor OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.
În cauză, reclamantul nu a dovedit că schimbarea domiciliului, respectiv părăsirea localităţii de domiciliu, Vlaha şi refugiul la Cluj s-ar fi datorat persecuţiilor etnice la care ar fi fost supus, persecuţia invocată trebuia probată, ceea ce reclamantul nu a făcut.
Se reţine că schimbarea domiciliului s-a făcut dintr-o localitate aflată sub autoritatea Statului român, într-un teritoriu aflat, de asemenea, sub autoritatea Statului român, în condiţiile în care Statul român nu şi-a persecutat etnic cetăţenii, indiferent de etnia acestora.
Ca atare, mutarea dintr-o localitate, în alta, din motive personale sau din motive de război, nu se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000.
De altfel, în dosarul de fond s-a depus extras din lucrarea „Recensământul din 1941", la pagina 181 din lucrare la lit. V) este înscrisă localitatea Vlaha (Săvădisla), judeţul Cluj, dovadă a apartenenţei la statul român, a localităţii de domiciliu a reclamantului. În acelaşi sens este şi adresa nr. C/2450 din 28 septembrie 2004 a Arhivelor Naţionale - Direcţia Judeţeană Cluj, care atestă că familia reclamantului nu figurează în documentele privind perioada refugiului, 1940 - 1945, ca şi copiile unor declaraţii din anul 1942 ale locuitorilor din Vlaha, judeţul Cluj, trimise pârâtei, de Arhivele Naţionale - Direcţia Judeţeană Cluj.
În consecinţă, recursul fiind fondat, va fi admis. Se va casa hotărârea atacată şi rejudecând cauza în fond, se va respinge acţiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 567 din 26 septembrie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea formulată de G.I.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 536/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 538/2006. Contencios → |
|---|
