ICCJ. Decizia nr. 553/2006. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 553/2006
Dosar nr. 2070/2005
nr. 8667/1/2005
Şedinţa publică din 16 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 2 martie 2005, reclamanta A.C. a chemat în judecată Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, solicitând obligarea acesteia la îndeplinirea formalităţilor de radiere din evidenţele sale, a autoturismului N., înmatricularea acestui autoturism pe numele reclamantei şi obligarea la plata unor daune morale în cuantum de 20.000.000 lei.
În motivarea acţiunii, reclamanta arată că este dobânditor de bună credinţă al autoturismului, cumpărat în baza unei convenţii de vânzare-cumpărare de la S.C., că, ulterior, vânzătorul a refuzat sistematic perfectarea documentelor de vânzare-cumpărare, situaţie în care a fost obligată să se adreseze instanţei de judecată care a constatat valabilitatea convenţiei şi că după aceea s-a adresat Inspectoratului de Poliţie al judeţului Prahova, în vederea punerii în executare a hotărârii, dar i s-a comunicat că nu se pot efectua formalităţile de radiere a autoturismului, pentru că asupra lui este înfiinţat un sechestru asigurător de către Curtea de Apel Ploieşti.
Mai arată că s-a soluţionat definitiv cauza penală, că s-a adresat în mai multe rânduri Inspectoratului de Poliţie al judeţului Prahova şi Ministerului de Interne, dar că a fost îndrumată să se adreseze instanţei de judecată, pentru ridicarea măsurilor asigurătorii asupra autoturismului, însă consideră că nu i se poate refuza cererea de radiere, ţinându-se cont că este dobânditor de bună credinţă, necunoscând la data cumpărării autoturismului, că asupra acestuia erau instituite măsuri asigurătorii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 772 din 21 aprilie 2005, a respins acţiunea, ca neîntemeiată, reţinând că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile unui refuz nejustificat al pârâtei de radiere a autoturismului şi de înmatriculare a acestuia pe numele reclamantei.
Reţine că autoturismul nu poate fi radiat, pentru că a fost blocat de la radiere, prin adresa nr. 2784/II/13 din 22 octombrie 2001, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, din cauză că vânzătorul a fost subiectul unui proces penal, iar Curtea de Apel Ploieşti a menţinut toate măsurile asigurătorii dispuse în cursul urmăririi penale asupra bunurilor mobile şi imobile ale acestuia, inclusiv asupra autoturismului în discuţie.
Reclamanta a declarat recurs împotriva sentinţei, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Susţine că sentinţa cuprinde motive străine de natura pricinii, şi anume, s-a reţinut greşit că autoturismul l-a achiziţionat după instituirea măsurilor asigurătorii în cadrul unui proces penal al cărui subiect a fost S.C., menţinute de Curtea de Apel Ploieşti, cu toate că vânzătorul nu a fost subiectul unui proces penal şi nu au fost instituite măsuri asigurătorii asupra bunurilor sale, ci acesta dobândise autoturismul de la SC S.T. SRL Ploieşti, în cadrul unei licitaţii publice, administratorul acestei societăţi fiind subiectul unui proces penal în cadrul căruia s-au instituit măsuri asigurătorii.
Arată că măsurile asigurătorii au fost ridicate în cursul urmăririi penale şi că licitaţia a avut loc înainte de reinstituirea lor de către Curtea de Apel Ploieşti.
Menţionează că instanţa nu a avut în vedere întregul material probatoriu administrat în cauză, şi anume, că dreptul său de proprietate asupra autoturismului a fost constatat printr-o hotărâre irevocabilă, nu are posibilitatea să se adreseze unei instanţe de judecată, pentru a solicita ridicarea măsurii asigurătorii asupra acestuia, că l-a dobândit de la o persoană fizică, şi nu de la SC S.T. SRL şi că îndestularea asupra creanţei se poate face pe seama vânzătorului.
Intimata Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, a formulat întâmpinare, prin care solicită ca recursul să fie respins ca nefondat.
Analizând motivele de recurs invocate de recurentă, în raport cu materialul probatoriu administrat în cauză şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:
Prin sentinţa nr. 26 din 9 ianuarie 2004, pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a admis acţiunea formulată de A.C., în contradictoriu cu S.C. şi SC S.T. SRL, în sensul că s-a constatat valabilitatea convenţiei de vânzare-cumpărare încheiată de părţi, cu privire la autoturismul marca N., (cel în discuţie în cauza de faţă), hotărârea urmând să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare.
Instanţa reţine, în motivarea sentinţei, că în luna octombrie 2001 a operat transferul dreptului de proprietate asupra autoturismului către recurenta A.C., prin efectul realizării acordului de voinţă dintre părţi.
Dar, organul de urmărire penală aplicase deja sechestru asigurător şi asupra acestui autoturism, prin procesul-verbal din 22 iunie 1999, măsură care ulterior a fost ridicată prin sentinţa penală nr. 203 din 20 iunie 2001, pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia penală, dar reintrodusă prin Decizia nr. 476 din 23 noiembrie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi menţinută prin Decizia nr. 4083 din 29 septembrie 2003, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală.
Până în prezent, măsura asigurătorie aplicată asupra acestui autoturism nu a fost ridicată, situaţie care este de necontestat.
Faptul că prin hotărâre judecătorească irevocabilă s-a stabilit că recurenta este cumpărătoarea autoturismului, nu este de natură să ducă la admiterea acţiunii, ţinându-se cont că asupra acestuia grevează o sarcină stabilită ca o măsură asigurătorie pentru recuperarea unui prejudiciu produs de către numitul N.L.C. şi până la ridicarea acestei măsuri, intimata nu poate să dispună radierea autoturismului de pe numele SC S.T. SRL şi înmatricularea pe numele recurentei.
Prin hotărâre penală irevocabilă s-a menţinut măsura asigurătorie asupra autoturismului, bun care făcea parte din patrimoniul SC S.T. SRL, al cărei administrator, N.L.C., a fost condamnat pentru săvârşirea mai multor infracţiuni în exercitarea acestei atribuţii.
Este irelevant în soluţionarea cauzei că S.C. nu a fost subiectul unui proces penal sau că recurenta a fost de bună credinţă la cumpărarea de la acesta, a autoturismului, care la rândul său îl dobândise în urma unei licitaţii de vânzare a unor bunuri ale SC S.T. SRL, pentru că bunul s-a transmis cu sarcina ce era instituită asupra lui, măsură ce este şi astăzi în vigoare.
Unele situaţii de fapt reţinute eronat de către instanţa de fond în cuprinsul sentinţei ce se atacă prin prezentul recurs, nu sunt de natură să ducă la casarea acesteia, ţinându-se cont că hotărârea este legală şi temeinică, iar erorile cuprinse în sentinţă se rectifică prin această decizie.
Pentru considerentele arătate mai sus, în temeiul art. 299 şi 312 C. proc. civ., se va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.C. împotriva sentinţei civile nr. 772 din 21 aprilie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 547/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 554/2006. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
