ICCJ. Decizia nr. 572/2006. Contencios. Anulare act administrativ, funcţionar public. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 572/2006
Dosar nr. 2720/2005
nr. 11.264/1/2005
Şedinţa publică din 21 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Timişoara, la data de 23 martie 2005, reclamanta M.M. a solicitat, în contradictoriu cu Autoritatea Naţională a Vămilor, Direcţia Regională Vamală Arad şi Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, anularea Ordinului nr. 70 din 26 ianuarie 2005, prin care pârâta I a dispus reîncadrarea sa în funcţia de consilier juridic asistent, potrivit art. 6 din OUG nr. 92/2004, precum şi a adresei nr. 8457 din 21 februarie 2002, a aceleiaşi pârâte, a adresei nr. 2644 din 8 februarie 2005, emisă de pârâta II şi a avizului emis de pârâta III, acte ce au stat la baza emiterii ordinului contestat. A cerut, de asemenea, obligarea pârâtei I, să emită un nou ordin prin care salarizarea reclamantei să se facă potrivit funcţiei publice şi gradului profesional, stabilite prin Legea nr. 161/2003, respectiv consilier juridic superior, precum şi obligarea acesteia să-l repună în funcţia anterioară, prin operarea în statele de funcţiuni şi de personal, precum şi în cartea de muncă, a menţiunilor corespunzătoare. A solicitat, totodată, restituirea diferenţei dintre salariul cuvenit potrivit funcţiei şi gradului stabilite prin Legea nr. 161/2003 şi cel stabilit ca urmare a aplicării OUG nr. 92/2004.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 214 din 21 iunie 2005, a admis acţiunea formulată de reclamanta M.M. şi a anulat Ordinul nr. 70 din 26 ianuarie 2005, precum şi actele care au stat la baza emiterii lui. A obligat, de asemenea, pârâta I, să o reîncadreze pe reclamantă, în funcţia publică de consilier juridic superior, cu acordarea drepturilor salariale corespunzătoare acestei funcţii şi să-i plătească diferenţa dintre salariul cuvenit pentru această funcţie şi salariul acordat în baza ordinului contestat. Totodată, a respins, ca inadmisibilă, acţiunea formulată împotriva Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că Ordinul nr. 70 din 26 ianuarie 2005 este un act constitutiv ce creează drepturi şi obligaţii noi şi, totodată, un act de autoritate emis în baza şi în vederea executării legii, caracteristici ce-i impun îndeplinirea tuturor cerinţelor de legalitate între care şi cea a neretroactivităţii.
În acest context instanţa de fond a apreciat că prevederile art. 43 alin. (1) din OUG nr. 92/2004, potrivit cărora „Dispoziţiile art. 6 şi 8 se vor finaliza în termen de 30 de zile de la publicarea prezentei ordonanţe (…)" au fost date în vederea respectării principiului neretroactivităţii legii şi obligau în mod imperativ Autoritatea Naţională a Vămilor să iniţieze demersurile necesare pentru obţinerea avizului Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.
Aşa fiind, în condiţiile în care OUG nr. 92/2004 a fost publicată în M. Of. nr. 1091/23.11.2004, rezultă că Ordinul nr. 70 din 26 ianuarie 2005, în care se făcea aplicarea dispoziţiilor art. 6 şi 8 din ordonanţă, trebuia emis anterior datei de 22 decembrie 2004, în caz contrar fiind nul, cu toate consecinţele ce decurg din această situaţie.
Cu privire la acţiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtei Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, instanţa de fond a respins-o ca inadmisibilă, reţinând că avizul acesteia, nr. 744/2005, nu este un act administrativ şi prin urmare, nu este supus controlului pe calea contenciosului administrativ.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat recurs, pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor, prin Direcţia Regională Vamală Arad, invocând nelegalitatea prevăzută de art. 304 pct.9 C. proc. civ.
S-a susţinut că OUG nr. 92/2004 a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2005, dată de la care, potrivit art. 45 din ordin, urma să fie abrogate toate dispoziţiile contrare, inclusiv Legea nr. 161/2003 şi, în raport cu care ordonanţa s-a aplicat tuturor funcţionarilor publici, în condiţiile reglementate prin art. 6 şi 7 din acest act normativ.
În acest context s-a considerat greşită soluţia instanţei de fond, potrivit căreia reîncadrarea funcţionarilor publici, trebuia făcută până la 23 decembrie 2004, susţinându-se că această operaţiune s-a făcut corect, conform art. 6, 7 şi 37 din ordonanţă, după obţinerea avizului Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.
Cu privire la data obţinerii acestui aviz, recurenta a susţinut că solicitarea lui s-a făcut în termen legal, prin adresa nr. 74007 din 22 decembrie 2004, iar emiterea avizului la 21 ianuarie 2005 a fost consecinţa faptului că Agenţia Naţională a funcţionarilor publici a solicitat informaţii suplimentare în vederea emiterii lui, fapt ce a prelungit procedura de obţinere a acestui act, cu consecinţe asupra datei de emitere a Ordinului nr. 70 din 26 ianuarie 2005.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din OUG nr. 92/2004, „prezenta ordonanţă de urgenţă reglementează drepturile salariale şi alte drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2005". Pe cale de consecinţă, este lipsită de temei legal, susţinerea instanţei de fond, potrivit căreia emiterea ordinului contestat, la 26 ianuarie 2005, s-a făcut cu încălcarea principiului retroactivităţii, atâta vreme, cât data de 1 ianuarie 2005, menţionată în cuprinsul actului administrativ atacat, ca moment de început al aplicării sale, este conformă cu actul normativ în baza căruia a fost emisă - OUG nr. 92/2004, care reglementează reîncadrarea şi salarizarea funcţionarilor publici pentru anul 2005.
De altfel, Curtea Constituţională, soluţionând mai multe excepţii de neconstituţionalitate care au vizat prevederile art. 6 din actul normativ sus menţionat, a statuat prin Deciziile nr. 289, nr. 305, nr. 339, nr. 394, pronunţate în anul 2005, că atât încadrarea, prin lege, a diferiţilor funcţionari publici în anumite categorii, clase şi grade profesionale, cât şi salarizarea, conform acestei încadrări, nu reprezintă drepturi fundamentale care nu s-ar putea modifica tot prin lege, cum s-a întâmplat în cazul OOUG nr. 92/2004,
Faţă de aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 312 şi 314 C. proc. civ., Curtea va admite recursul declarat în cauză şi va modifica sentinţa atacată, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamanta M.M.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Autoritatea Naţională a Vămilor, prin Direcţia Regională Vamală Arad, împotriva sentinţei civile nr. 214 din 21 iunie 2005 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea formulată de reclamanta M.M.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 554/2006. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 586/2006. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
